Ciprian Muscă (ASFOR), despre forestieri, de ziua lor: „Vizibili, dar nevăzuți”

0
3

Președintele ASFOR, Ciprian Dumitru Muscă, a adresat câteva cuvinte cu ocazia Zilei Forestierului, organizată la finele săptămânii trecute, la Roznov.

Redăm mesajul:

„Noi, forestierii, suntem cei care aducem lemnul din pădure până acolo unde i se dă valoare economică și tot noi suntem cei care asigurăm finanțarea sectorului forestier, fără a primi ajutoare sau finanțări din partea Statului, dar ce este mai important prin activitatea noastră intervenim în viața pădurii de la pregătirea regenerării, asigurarea îngrijirii și conducerii arboretelor până la ceea ce este mai important: asigurarea continuității pădurii.  

Contribuția directă a sectorului forestier la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,5% şi 2%). Dacă se consideră și efectul indirect și cel indus asupra economiei, silvicultura și prelucrarea lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB.

România deține a opta cea mai mare suprafață împădurită din UE. Dar mai important este faptul că România are cea mai mare suprafață de pădure naturală din Europa. Sectorul forestier contribuie cu 1,7 miliarde euro la bugetul de stat, atunci când sunt luate în calcul efectele directe și indirecte asupra economiei. De asemenea, în sector sunt angajați 128.000 de lucrători în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forței de muncă în zonele rurale, mai puțin dezvoltate și cu mai puține oportunități pe piața forței de muncă.

Spunem că PĂDUREA este obrazul ţării pentru că pădurile spun adevăruri legate de OM şi raporturile lui cu natura. Marile civilizaţii, apărute de-a lungul istoriei umane, s-au clădit cu LEMNUL pădurilor. Fără lemn nu putem construi absolut nimic.

Trebuie să facem o diferență clară între relaţia individuală oarecum idilică dintre om şi pădure și relaţia societate-pădure, o relație mult mai pragmatică construită pe necesitățile societății atât ca nevoie de pădure, dar și de lemn ca materie primă. Evoluţia societăţii umane, cu tot ceea ce presupune ea – de la apariţia şi dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea urbană, a reţelelor de drumuri, a navigaţiei -, a impus și impune o relaţie cu pădurea. În această relație societate-pădure, pădurea devine o resursă, iar lemnul o marfă. Sunt adevăruri, realități care trebuie să fie înțelese și acceptate și de adepții non-intervenției.

Creşterea consumului de lemn s-a amplificat o dată cu dezvoltarea societății, iar nevoia de lemn va fi tot mai mare pe măsura creșterii nivelului de trai. Astfel, o dată cu explozia consumului, apar şi primele crize cu efecte negative, iar relația individuală a omului cu lemnul, bazată pe emoție și nu pe cunoaștere, creează o necesitate de răspuns la frica că vom rămâne fără pădure, că vom rămâne fără aer (!), teme false deoarece lemnul este o resursă regenerabilă, iar continuitatea pădurii asigură nevoia de lemn a societății și pacea socială.

Este în unanimitate acceptat faptul că lemnul a fost și este unul dintre cele mai importante materiale de construcții, fiind folosit încă de la începuturile civilizației umane, la construcția de adăposturi, locuințe și bărci.

Trebuie avut în vedere că, în special în condiţiile actuale, apelăm tot mai des la valenţele pe care le deţine pădurea în rezolvarea crizelor legate de mediu – menținerea biodiversităţii, încălzirea globală, reducerea concentrației de CO2 din atmosferă prin absorbția și stocarea carbonului.  

Utilizarea în spațiul public a unor date/cifre nefundamentate  (volumul de lemn exploatat, tăieri ilegale, terenuri degradate, defrișări etc.) a fost și este folosită de mediile interesate să susțină măsuri exagerate de protecție. Non-intervenția nu înseamnă protecție. Non-intervenția poate aduce prejudicii mult mai mari mediului decât o administrare sustenabilă a pădurilor. Mai mult, folosirea emoțională a termenului de secular poate conduce la includerea în zona de protecție a multor arborete ajunse la vârsta exploatabilității cu implicații economice și sociale foarte mari. O astfel de abordare pune foarte multă presiune în special în cazul indicatorului cantitativ de resursă națională de lemn.

Prin cerințe europene se încearcă impunerea de cerințe tot mai mari asupra pădurilor, dar acestea trebuie să fie atent echilibrate, iar cererea de noi utilizări ale lemnului în bioeconomie și pentru bioenergie trebuie să fie însoțită de exploatarea eficientă a resurselor, utilizarea noilor tehnologii și respectarea limitelor unei aprovizionări durabile.

Domeniul exploatării, prelucrării primare și industrializării lemnului  așază ca obiective prioritare, indiferent de sarcinile din strategii, chestiuni istoric neîndeplinite, cum ar fi: construcția/reabilitarea de drumuri forestiere; investiții în unități de prelucrare a lemnului în produse cu valoare adăugată mare; înființarea/modernizarea depozitelor permanente pentru gestionarea și sortarea judicioasa a masei lemnoase; utilizarea celor mai noi tehnologii pentru asigurarea bunei administrări și a integrității fondului forestier; achiziția(asimilarea) de mașini, utilaje și echipamente destinate lucrărilor de exploatare a masei lemnoase, prietenoase cu mediul (tehnologie verde).

Solicitarea de 200 milioane de euro din PNRR a fost considerată inoportună, România fiind catalogată ca o țară cu probleme legate de tăierile ilegale. Față de cât oferă acest sector economiei naționale și mediului rural, suma era una infimă. Ne rămâne astfel datoria de a ne dezvolta prin puteri proprii, așa cum am făcut-o și până acum, și să luptăm cu toții pentru a conștientiza decidenții politici, dar și opinia publică de necesitatea investițiilor în administrarea sustenabilă a pădurilor.

Perioada următoare este critică, accentul trebuie pus pe factorul uman și pe dotarea cu utilaje. Formarea și pregătirea profesională a angajaților trebuie să fie prima preocupare a noastră pentru a putea face față lipsei acute de finanțare și condițiilor improprii de exploatare a lemnului.

Vom fi alături (mulți/puțini, dar IMPORTANȚI) în a susține argumentat crearea cadrului necesar unei societăți bazate pe bioeconomie, pe utilizarea lemnului în cascadă, pe dezvoltarea regiunilor rurale, dar și pentru înăsprirea pedepselor pentru faptele de natură penală care privesc exploatarea ilegală, defrișările și alte fapte grave care aduc atingere biodiversității și afectează grav echilibrul ecologic al pădurii.

Astăzi sărbătorim ziua celor care prin sudoare frunții lor aduc căldura lemnului în casele oamenilor!

La mulți ani forestierilor!

Așa sa ne ajute Dumnezeu !

Ciprian Dumitru Muscă”

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.