La fabrica de prelucrare a lemnului de la Lunca Ilvei, deținută de familia Emil Iugan, lucrează și un domn care are o vechime în industrie de aproape 60 de ani, fără câteva luni. Octavian Ilieșiu a fost unul din oamenii de bază ai Întreprinderii Forestiere de Exploatare și Transport Bistrița (IFET) și, din 1998, este angajat la Silvania Internațional. N-are nicio problemă de sănătate și spune că secretul longevității sale e munca la pădure…

Am reușit să stăm de vorbă cu el „la distanță”: el se afla la sediul din Lunca Ilvei, cu o cameră de filmat în față, și auzea întrebările printr-un telefon pus pe difuzor. E un domn ocupat, care greu și-ar face timp de presă. În plus, pentru mulți forestieri, a sta de vorbă cu un jurnalist presupune un… disconfort și un fel de „timp pierdut”. Cu toate acestea, grație celor de la Asociația Forestierilor, domnul Ilieșiu ne-a acordat zece minute.

Forestmania: Cum vedeți sectorul forestier astăzi, având în vedere experiența dvs de-o viață?

Octavian Ilieșiu: Astăzi, din păcate, eu unul nu-l privesc prea bine. Nu din prisma lucrului. Astăzi legislația forestieră e foarte complicată. Nu se mai potrivește aceea care a fost cândva cu cea de astăzi. Pentru că acum nu știe nimeni ce face. Și în special organele silvice, că eu la ele mă refer mai mult. Pe timpul lui Ceaușescu, de exemplu, pădurarul brigadierul, șeful de ocol se ocupau numai și numai de îngrijire și de paza pădurii. Deci se ocupa de plantare, se ocupa de îngrijire, de pază. Acestea erau ocupațiile lor. Ori acuma ei au topor, fierăstrău mecanic, au TAF, au mașină, scot ce vor din pădure ei. Și numai ce rămâne fac exploatatorii. Noi îl criticăm pe Ceaușescu, dar degeaba îl criticăm, pentru că în domeniul exploatării forestiere era o lege: silvicultorul era silvicultor, forestierul era forestier. Silvicultura se ocupa de pază și îngrijire, forestierul se ocupa de exploatare. Acum… de suferit suferă pădurea. Că pădurea acum o exploatează cel care trebuie să o îngrijească. Cel care trebuie să o păzească. Cel care trebuie să o planteze. Acela o și exploatează, într-un mod nelalocul lui.

Forestmania: Înțelegem că e o problemă și cu forța de muncă în exploatările forestiere…

Octavian Ilieșiu: Tineret nu mai există în exploatări. Pleacă și în străinătate, caută locuri de muncă mult mai ușoare. Că să știți că în pădure e un lucru greu. De exemplu iarna… Hai că să zicem că vara ești la umbră, dar iarna, șase luni de zile când e zăpada până în piept… nu poți umbla, nu poți lucra… Forța de muncă veche mai persistă acum, care sunt mai în vârstă. De la 45 de ani până pe la 65, mai sunt. Tineret prea puțin mai găsești în pădure.

Forestmania: Păi și ce-o să facem peste 20 de ani?

Octavian Ilieșiu: Nu știu ce o să fie peste 20 de ani, decât progresul tehnic să mai poată rezolva ceva. utilajele performante. În rest, munca fizică se tot duce, se tot ruinează…

Acum câteva zile, Octavian Ilieșiu a primit din partea Asociației Forestierilor din România – ASFOR o Diplomă de Gratitudine pentru activitatea sa în domeniu.

A început să lucreze ca măsurător de diametre și lungimi, în 1964. Apoi a fost trimis la o școală de sortatori. Apoi la una de șefi de parchete. Din 1967 a devenit maistru de exploatare. Știe fiecare dată – zi, lună, an… Fiecare pas înainte a însemnat ceva. Și-a luat mereu munca în serios și a vrut să facă mereu mai mult, mai bine, mai profesionist. A făcut, la Sighetu Marmației, și școala de maiștri forestieri. „Am fost cel mai bun acolo. Singurul post care era la IFET de maistru de exploatări forestiere l-am luat eu”, spune Ilieșiu. Se simte din felul în care o spune că e mândru de asta.

„Din 20 noiembrie 1967 până la 1 august 1998” a fost șef peste forestierii din IFET. A gestionat un bazin forestier uriaș, care se întindea până la limita cu județul Suceava. A lucrat 31 de ani la IFET și din 1998 lucrează în compania fondată de Emil Iugan. Azi are 59 de ani, 6 luni și 26 de zile lucrate efectiv în producție.

Forestmania: Puteți să ne spuneți cum de ați ajuns la această performanță? Care e secretul?

Octavian Ilieșiu: Pădurea! Munca, umblatul… Astea m-or făcut pe mine. Până în prezent, a dat Dumnezeu să nu am nicio problemă de sănătate, absolut deloc. Datorită faptului că toată ziua am umblat prin pădure, unde a trebuit și sunt la ora actuală încă apt de lucru. N-am nicio boală, nimic. Și în continuare mă duc pe aceeași funcție.

Forestmania: Am senzația că dacă ar fi să o luați de la capăt, ați face același lucru.

Octavian Ilieșiu: Bineînțeles! Altceva n-aș putea face! Aș face numai ce-am învățat!

Interviul integral: