Inginerul silvic Mihai Gășpărel e, probabil, cel mai cunoscut om din Suceava. Fiind șeful Gărzii Forestiere, numele lui apare de fiecare dată când se fac campanii ale activiștilor de mediu, care, ca o paranteză, sunt ceva mai vioi în această zonă față de alte județe cu fond forestier – Gorj, Harghita sau Vâlcea. Acolo nu e niciun activist. Sunt toți concentrați pe Mihai Gășpărel.
Garda Forestieră Suceava funcționează într-un sediu aflat în vecinătatea Universității „Ștefan cel Mare” și e o clădire relativ mică, iar pe birouri sunt multe documente. Au schema subdimensionată – 17 posturi sunt blocate în acest moment, din 85. Le-ar prinde bine o schema dublă. Nu de alta, dar Garda Forestieră Suceava are în „grijă” peste un million de hectare de pădure. Mai exact, 1.120.000 de hectare de fond forestier, 88 de ocoale silvice și vreo 2.000 de firme de exploatare forestieră. Vorbim despre coordonarea activității de implementare și control în domeniul silvic și cinegetic pe raza județelor Suceava, Neamț, Bacău, Iași și Botoșani. Și fac acest lucru 65 de oameni, din care personal de teren 40.
„Sunt și câteva sute de mii de proprietari, fiecare cu o altă problemă. Fiecare zonă are specificul ei. La 20 de kilometri e o problemă, la 30 de kilometri alta. Problemă influențată de istorie, de oameni”, spune șeful Gărzii. Vorbim cu el pentru că instituția nu are purtător de cuvânt. Nimeni nu a vrut să facă acest lucru. Și atunci, inspectorul-șef e și purtător de cuvânt.
„Dacă vă uitați în HG-ul nostru, veți vedea că avem în jur de 160 de atribuții în care intră… tot. De la evidența fondului forestier pe proprietari, la administrarea pazei, de la avizarea lucrărilor de împădurire, la extragerea masei lemnoase, de la amenajamente la relația cu proprietarii și cu firmele. Direcția Silvică este administrator, Garda controlează tot ce fac administratorul, proprietarul și operatorul economic”, explică el.
O problemă de comunicare
Mihai Gășpărel crede că publicului din România nu i se explică prea clar despre ce e vorba în domeniul forestier, prin urmare se ghidează după ceea ce „primește” în mediul online, cel mai la îndemână. „Trebuie un efort și al silvicultorilor și al operatorilor economici și al tuturor factorilor care înțeleg pădurea, înțeleg mecanismele ei, să o explice trecând dincolo de ceea ce este spectaculos și care face apel numai la emoție. Trebuie explicat tehnic, pentru a se înțelege că pădurea este un tot, este un organism viu care se naște, crește, trăiește și moare. Are ritmurile lui, trebuie să le respecți. Și să le folosești în acele condiții de gestionare durabilă, ca și copiii tăi să se bucure…”.
Dacă nu avea valoare, nu era așa mare interes
Două teancuri cu documente sunt pe biroul lui Mihai Gășpărel. Le analizează și are „fotografia” zilei: o concentrare de extragere de masă lemnoasă într-un loc, probleme cu protecția împotriva dăunătorilor în alt loc. Ocolul x are doborâtură. Cel de lângă nu are. „Rolul meu e să asigur echilibrul și legalitatea. Cred că nu există o problemă cu tăierile, ci cu replantarea, cu regenerarea. Este important să regenerezi, după ce tai dintr-o pădure. La fel de importantă este însă și recolta masei lemnoase. De regulă, cel care spune „Nu mai tăiați pădurea!” nu știe cât lemn folosește, de fapt, zi de zi”, spune Gășpărel.
Fiecare să își înțeleagă rolul și să respecte regulile jocului
Șeful Gărzii e didactic. Conduce instituția din 2016 și rolul său într-un domeniu atât de sensibil i-a creat un fel de a vorbi autoritar. Poate și pentru că a predat câțiva ani la Colegiul Silvic din Câmpulung Moldovenesc. El spune că fiecare are rolul său în această industrie. Cumva, nu îl poți arăta mereu cu degetul pe cel pus la cârma instituției de control. Fiecare avem o părticică de responsabilitate.
„Ceea ce avem noi ca fond forestier este de o valoare foarte mare. Dacă fondul forestier al României nu ar fi valorat atât, nu am fi avut atâția actori care vin din exterior în România ca să valorifice… Deci bogăția noastră este certă. Și este dovedită de afluxul de investitori pe acest sector. Modul cum o gospodărim… este atributul autorității să gândească și al nostru ca cetățeni să îl respectăm. Este creată în linii mari politica forestieră de acea manieră în care să conservăm resursa sau să îi păstrăm și biodiversitatea, să o valorificăm și economic și să menținem și acel echilibru social. Pârghiile, teoretic, există. Important este să nu fie perturbate. Este important ca factorii implicați să își înțeleagă fiecare rolul și să respecte regulile jocului”, mai spune Mihai Gășpărel.
