Situația economică devine tot mai complicată, iar veștile sunt dintre cele mai pesimiste.
Zilnic curg informații legate de oprirea tot mai deasă a achizițiilor de masă lemnoasă, oprirea fabricilor, reducerea consumului intern de lemn de lucru, cherestea și lemn de foc.
Costurile de producție cresc odată cu creșterea prețului la carburant, la electricitate dar și cu forța de muncă.
Faptul că asupra unui producător de mobilă din România planează suspiciunea că a importat plăci fabricate din lemn din Rusia, aduce în prim plan imaginea lăcomiei și iresponsabilității unor ”oameni de afaceri” care, în goana după ieftin și profit, nu doar că îngroapă producătorii români, însă, mai grav, contribuie la finanțarea războiului.
Problema resurselor ieftine provenite din Rusia, care au invadat piețele, creează reale probleme, inclusiv sectorului forestier din România.
În doi ani de război, economia națională este vizibil slăbită, iar scenariul că războiul ar putea dura 10 ani, este unul apocaliptic.
Însă lăcomia funcționează și la nivel de state: Japonia, unul dintre actorii foarte riguroși din piața lemnului, în ce privește administrarea pădurilor din care provin produsele din lemn importate, se arată foarte tolerantă cu importurile de lemn din Rusia.
Într-o interpelare EOS, prin care s-a solicitat interzicerea importurilor de cherestea rusească în Japonia, răspunsul primit prin intermediul comisarului Dombrovskis este unul hilar, antagonic cu rigoarea cu care ne-au obișnuit niponii: „Cu toate acestea, fiecare jurisdicție este suverană în decizia sa de a adopta sancțiuni autonome în cadrul sistemului său juridic național, iar până în prezent Japonia nu a promulgat o interdicție completă a importului de produse din lemn, cum ar fi cea în vigoare în UE. În dialogul nostru constant cu G7, continuăm să reamintim partenerilor noștri că este important să închidem orice lacune pe care diferitele seturi de măsuri restrictive le-ar putea provoca din neatenție.”
Astfel, vedem încă o dată că lăcomia nu are limite, noțiunea de sustenabilitate se dovedește a fi o poveste de a scoate din piață sau a obține ieftin o resursă.
Totuși, în situații de criză funcționează măsurile și solidaritatea.
Cu ocazia Universității de vară de la Băile Tușnad, la care a fost prezent ministrul agriculturii din Ungaria, István Nagy, am prezentat documentul Manifesto, manifestul sectorului forestier pentru susținerea sectorului și utilizarea lemnului în economie.
Totodată, am prezentat pentru prima dată documentul de viziune ”Europa verde în 10 pași”.
Zece propuneri, zece soluții prin care decidenții pot reporni economia, având ca sprijin pădurea și lemnul. Sperăm că președinția ungară a UE va fi o bună oportunitate de a susține sectorul forestier la Bruxelles.
Până în prezent, singurele măsuri vin de la Ministerul Agriculturii. DR-24 măsura de utilaje forestiere pare să intre în linie dreaptă, iar din discuțiile avute cu ministrul Florin Barbu, acesta susține sectorul forestier și speră ca măsura să fie un succes.
Un program european și național, de susținerea a lemnului în construcții și a construcțiilor de lemn, este o măsură pe care ne-o dorim și o așteptăm, mai ales că ar reduce dependența sectorului forestier de piețele externe și ar plasa România în topul jucătorilor de pe piața carbonului.
După neplăcutul incident cu lemnul rusesc ajuns în România, vom încerca, într-un termen cât mai scurt, să operaționalizăm marca ”lemn românesc” și să luptăm cu această marcă împotriva lăcomiei și iresponsabilității.
„Lăcomia e bună, lăcomia e dreaptă, lăcomia funcționează”, replică din filmul ”Wall Street”, cu Michael Douglas, 1987, numai că acum, lăcomia care se pare că funcționează, îngroapă economia și prelungește un conflict pe care nu ni-l dorim.
Sperăm că soluțiile vor prima lăcomiei și adoptarea unor măsuri constructive ne va permite să repornim motoarele economiei forestiere.
Criza nu ne intimidează, însă lăcomia ne dezgustă!
Ciprian Dumitru MUSCĂ,
Președinte ASFOR
COMUNICAT DE PRESĂ
30.07.2024
