Povestea prelucrării lemnului la Sebeș: de la vechiul combinat, la Kronospan

0
5

Avem în România o fabrică ce are propria sa carte. A atras atenția unui istoric pentru că are o poveste fascinantă: de la economie, la politică, de la investitori, la ruine și apoi … la vârf.

Dar cifrele și statisticile pălesc în fața celor trăite de oamenii locului în ceea ce azi cunoaștem ca un adevărat brand international. Fabrica aceasta a însemnat pentru ei mai mult decât un loc de muncă de unde își luau salariul și puneau pâinea pe masă: a fost ceva care i-a unit, i-a întărit, i-a făcut să țină strâns unii de alții. Și odată cu ei, a crescut și orașul… Vorbim despre Kronospan Trading din Sebeș, considerată cea mai mare fabrică de MDF și PAL din Europa.

Își trasează începuturile în perioada anilor 1960, când au început studiile şi proiectele de construire a Combinatului de Industrializare a Lemnului Sebeş, cu termen de finalizare în 1969. Persoane implicate în proiect povestesc că „s-a ales amplasarea fabricii la Sebeş, având în vedere zona împădurită din împrejurimi, apropierea de apă (Râul Sebeş), accesul uşor la calea ferată şi drumul naţional şi calitatea forţei de muncă din zonă.”

Locul unde s-a făcut prima placă MDF

La aniversarea a 50 de ani de la producția primei plăci MDF în România, Kronospan a marcat evenimentul printr-o serie de acțiuni care să-i onoreze pe cei care au fost acolo de la început… Oamenii povestesc cum era „pe vremuri”, când fabrica nu era la nivelul „SF” de azi.

Sortarea automată la noi era… sortarea făcută de femei. Era o muncă teribilă. Eu n-aș fi putut, atât de greu era. Mai bine nu lucram deloc”, povestește Aurel Irimie, pensionar azi, fost angajat al fabricii în perioada de început.

Adică atunci când se făceau 1.800 de metri cubi de placă pe lună. Azi, această cantitate se face în 24 de ore.

„Omul, oricât ar fi de călit, de atotștiutor, are ce învăța de la alții care au trecut pe cărările-acelea înaintea lui”, spune un alt angajat.

La „fabrica de PFL” veneau tot mai mulți muncitori noi, pentru că se tot extindea. Fiecare era primit de echipă și învățat „rostul”, chiar dacă era specialist deja. Vasile Ordean, de exemplu, a avut în subordine echipa de electricieni. „Aveai o satisfacție că ai învățat pe cineva, că a rămas un electrician bun după tine”.

O altă amintire e a lui Gheorghe Iviniș.

„Iubeam așa de mult fabrica încât stăteam și câte 36 de ore. Aveam șase lifturi, dar eu urcam scările mai repede ca liftul”.

Ceea ce s-a creat la Sebeș, între CPL-ul vechi și Kronospan-ul nou, este această mare familie de destine întrepătrunse. Ei nu erau simpli colegi, ci oameni legați unii de alții de vremurile grele, de restriștea de afară. Își creaseră în fabrică o lume a lor, unde „emigrau” și uitau de realitatea crudă a regimului. Când s-au instalat „străinii” în Sebeș, parcă și orașul era mai mic. Iar pe măsură ce creștea fabrica, se dezvolta și comunitatea.

„Mobilă pentru clasa muncitoare”

Oana Bodea, CEO al Kronospan, a explicat pentru forestmania.ro cum a pornit totul la Sebeș.

„În anii 70, Nicolae Ceaușescu a decis să construiască mai multe CPL-uri (Combinate de Prelucrare a Lemnului). Era nevoie, pentru personalul muncitor care se muta la orașe, de mobilă. Și atunci au apărut aceste fabrici la Brăila, Focșani, Sebeș… Multe.

Foto: Oana Bodea, CEO Kronospan România

Fabrica de la Sebeș a fost singura care a supraviețuit.

A fost foarte interesant făcută, pentru că au făcut-o cu tehnologie suedeză. În plin comunism. Prima placă de MDF, prima placă pentru mobilă, s-a făcut aici, la Sebeș, în 1970. Anul trecut s-au împlinit fix 50 de ani de atunci.

De-a lungul anilor, fabrica a trecut prin diferite etape. Pe vremea lui Ceaușescu era mult mai mare. Se făcea mobilă, se făceau lădițe, scaune, plăci. După Revoluție a fost privatizată, s-a împărțit în două. Fabrica de mobilă și cea de plăci. Partea de mobilă e o ruină, iar cea de plăci a fost cumpărată inițial de Gruppo Fratti Italia, care a modernizat-o. După care a fost cumpărată de Kronospan.

E foarte interesant că avem în fabrică mai multe generații. Sebeș e un oraș mic… Avem tată – fiu sau tată – fiu – nepot care lucrează în fabrică de ceva vreme.

Sebeșul are 0 la sută șomaj. Dincolo de Kronospan e o firmă care produce componente auto, mai e o fabrică de mobilier, una de înghețată, deci e o zonă foarte bine dezvoltată industrial.

Pe partea de lemn și industrie a lemnului e și o tradiție.

Pentru că pe toate văile din jur, către Transalpina, pe partea de sub munte, mereu s-a făcut ceva din lemn. Au fost exploatări, s-a făcut cherestea, deci e o tradiție a zonei. Este și motivul pentru care s-a ales Sebeșul pentru o fabrică de asemenea dimensiuni”.

Cartea unei fabrici

Puține companii din România se pot lăuda ca au propria carte. Profesorul de istorie Nicolae Afrapt a scris „Să vorbim de excelenţă – 40 de ani de producţie a plăcilor MDF la Sebeş, 1970 – 2010”, o monografie care urmăreşte pas cu pas etapele parcurse de la prima fabrică de plăci fibrolemnoase din cadrul fostului Combinat de Prelucrare a Lemnului Sebeş până la moderna fabrică de azi – Kronospan Sebeş.

„În aceste zile de zbucium permanent, într-o societate în care cărţile nu mai au valoarea de altădată, autorul îşi propune să trezească interesul pentru lectură deopotrivă celor care au cunoscut vechea industrie de prelucrare a lemnului din Sebeş, dar și tinerilor care tot mai rar îşi fac timp pentru o carte.

Nicolae Afrapt a pus suflet într-o lucrare care ne explică greutăţile şi greşelile din trecut, dar mai ales rolul investitorilor străini serioşi, care au construit pe ruinele fostei fabrici CPL Sebeş o platformă industrială modernă, dotată cu cele mai performante tehnologii de protecţie a mediului.

Cartea ne demonstrează că acolo unde există un management performant şi modern, pregătire profesională de excepţie, spirit de echipă şi colegialitate, rezultatele nu întârzie să apară.

Toate aceste calităţi, şi nu în ultimul rând respectul faţă de mediul înconjurător sunt secretul succesului Kronospan Sebeş. După mulţi ani de căutări şi aşteptări, industria plăcilor din municipiul Sebeş a ajuns la performanţe la care cei ce au cunoscut-o în vremurile de demult nu aveau curajul să viseze”, relatează presa locală.

Norme de siguranță

Preluarea fabricii de către Kronospan a însemnat ridicarea standardelor de siguranță și de producție la nivelul celor europene cu ajutorul tehnologiei moderne, automatizate și sigure. Acest lucru este amintit de angajații care au lucrat în fabrică încă de pe vremea când aparținea statului român și, ulterior, grupului italian, dar care se bucură acum de respectul pentru siguranța oamenilor pe care îl regăsesc pe platformă. Aceștia trasează paralele între fabrica de atunci și cea de acum, iar diferențele notabile arată că fabrica s-a modernizat, protecția angajaților este una dintre grijile principale ale companiei, valorificarea materiei prime se face cu respect față de natură, iar volumul producției s-a eficientizat. 

„Normele stricte presupun obligativitatea companiei de a se asigura că nimeni nu are de suferit“, subliniază Marcel Dorr, director tehnic. Aceste norme se aliniază cu principiile Kronospan de a proteja comunitățile pe termen lung, motiv pentru care sunt respectate, verificate și susținute în totalitate. Acum, nu doar că mirosul de formaldehidă nu se mai simte în aer, dar locuitorii orașului, atât cei care au domiciliul în apropiere, cât și cei care lucrează în fabrică, sunt în siguranță.

Directorul economic al Kronospan, copil de pădurar

„Îi mai auzeam pe părinți spunând „No, îs tare curios cum o să fie lumea asta când o să apuce pe mâinile voastre!”…  Ei bine, a apucat pe mâinile noastre. Deci eu zic că nu trebuie să ne speriem de ce va aduce viitorul”, spune azi unul dintre managerii companiei din Sebeș.

Pe de altă parte, Kronospan înseamnă cifre. Înseamnă obiective clare. Înseamnă zeci de fabrici în toată lumea și o producție pe care nici nu ne-o putem imagina. Evident că aceasta nu ar exista fără cerere… De cifrele de la Sebeș se ocupă directorul economic. Înainte de toate, Maria Luca e fiică de pădurar și o spune cu mândrie. Știe toate potecile munților din zonă, toți arborii și nu de puține ori a înnoptat în pădure cu tatăl ei. Nu ar schimba Sebeșul cu nimic pe lumea asta. Ea însăși a prins fabrica veche și se știe cu colegii de foarte mulți ani. Spune că lemnul e „emblema” Sebeșului și nu te poți opune tradiției locului.

Este interesant să vezi cum acești oameni, angajații, au trecut prin atâtea schimbări… prin suișuri și coborâșuri, prin comunism și noua economie de piață. Stăteau ca pe ghimpi, prin 1997, sperând să apară „investitorii”… Au tot venit, inclusiv pakistanezi, dar au plecat. Nu și-au pierdut speranța. Și a venit grupul Italian. Apoi Kronospan. Este uimitor câte s-au făcut, cât a evoluat totul! Și cât de aproape ne sunt azi produsele lor. E ca și cum și-ar spune povestea în fiecare casă.

 Filmul făcut de echipa Kronospan cu ocazia celor 50 de ani, AICI.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.