ASFOR NU SUSȚINE MODIFICAREA ART. 59 RESPECTIV ART. 60.
art. 59 “(6) Produsele accidentale se recoltează integral din fondul forestier, iar valorificarea acestora se face prin excepție de la prevederile art.60 alin.(5) lit.f);”
art. 60 „f) un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziţiona/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă […], cu excepția produselor accidentale I.”
Ne motivăm susținerile pe următoarele:
1. Redeschiderea unor teme legate de procedee privind tăierile ilegale de păduri din România.
Raportul din 2014 al Curții de Conturi descrie o serie de practici ilegale legate de modul în care au fost folosite produsele accidentale pentru a se introduce în piață lemn ilegal.
Astfel: “O metodă de mascare a tăierilor ilegale este cea a recoltării prin produse accidentale I. Arboretele sunt declarate ca fiind afectate de factori biotici şi abiotici dăunători, fără a se întocmi documentaţiile aferente sau fără a le supune aprobărilor de derogare. Astfel, în anii 2012 şi 2013 s-a recoltat un volum de 2786 mii mc respectiv 3648 mii mc accidentale I, din care doar pentru 211 mii mc, respectiv 4,2% din volumul total, au existat aprobări de derogare de la prevederile amenajamentelor silvice. Suspiciunea că în spatele recoltării de produse accidentale I s-ar putea afla şi tăieri ilegale de masă lemnoasă este întărită şi de repartizarea semnificativ diferită a produselor accidentale I în funcţie de forma de proprietate asupra pădurilor. Astfel, se constată că factorii biotici şi abiotici ar afecta într-o proporţie mult mai mare pădurile persoanelor fizice şi cele ale unităţilor administrativ – teritoriale.”
2.Nerespectarea principiului legalității, în sensul că efectele actului normativ sunt lipsite de predictibilitate.
Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale referitoare la cerințele de calitate a legii, se observă că aceasta a avut în vedere aspecte intrinseci actului normativ, și anume diferite deficiențe sau insuficiențe de redactare care afectează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea normei juridice, iar prin nerespectarea acestor cerințe se aduce atingere unor drepturi, libertăți sau principii fundamentale.
Astfel, Curtea a constatat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
O lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
Din jurisprudența mai sus indicată se desprinde concluzia potrivit căreia, pentru relevanța constituțională a principiului legalității, esențial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerințele clarității, preciziei, previzibilității și ale accesibilității normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional.
Strict aplicabil la prevederile art.59 alin.6 – Autoritatea centrală responsabilă pentru silvicultură nu deține instrumentul / instrumentele de analiză și control care să-i permită să diferențieze intrările de lemn ale unui operator economic pe criteriul lemn provenit din produse accidentale/lemn provenit din exploatare forestieră clasică.
În aceste condiții introducerea prevederilor art.59 alin.6, printr-un artificiu legislativ, anulează practic efectele art.60 lit.f.
PREȘEDINTE,
Ciprian Dumitru MUSCĂ
Loading…
Reload document 
Open in new tab 
