Cu ocazia celei de-a 35-a ediții a Zilei Silvicultorului, Asociația Forestierilor din România (ASFOR) a readus în prim-plan esența unei profesii care se măsoară altfel decât oricare alta: în timp. Silvicultura nu este doar despre arbori, ci despre gestionarea timpului și a viitorului. Într-o lume orientată spre rezultate imediate, managementul forestier rămâne o disciplină a răbdării strategice — o decizie de regenerare luată astăzi își arată roadele abia peste 25, 60 sau chiar 100–150 de ani.
Această scară temporală unică așază corpul tehnic al silvicultorilor și forestierilor într-o poziție de maximă responsabilitate față de generațiile viitoare. Planurile de management nu sunt simple documente tehnice, ci adevărate pacte încheiate între generații, iar profesionistul din sector devine, în acest sens, un paznic dintre generații. Tocmai de aceea, continuitatea profesiei — transmiterea ei către cei care vin — reprezintă o miză esențială pentru ASFOR.
În acest context al responsabilității pe termen lung se conturează o întrebare de actualitate imediată: ce facem cu generația tânără de specialiști care intră acum în profesie? Răspunsul s-a putut vedea la Brașov, în cadrul celei de-a XI-a ediții a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice Studențești, organizată de Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere. Acolo, tineri din șapte centre universitare din România și Republica Moldova — Brașov, Suceava, Sibiu, Oradea, Cluj-Napoca, Sfântu Gheorghe și Chișinău — au prezentat lucrări care confirmă un fapt încurajator: noua generație este pregătită să ducă mai departe meseria în limbajul tehnologic al secolului XXI. De la teledetecție și inteligență artificială pentru evaluarea stării de sănătate a pădurilor, până la metode izotopice de determinare a originii lemnului și soluții de management modern al biodiversității, proiectele au demonstrat o pregătire solidă și o înțelegere matură a provocărilor actuale ale sectorului.
Pentru ASFOR, întrebarea care contează nu este dacă acești tineri sunt pregătiți, ci dacă sectorul forestier le poate oferi pădurea, utilajele moderne și locurile de muncă în care competența lor să se transforme în dezvoltare reală. Responsabilitatea este una comună întregului sector: aceea de a oferi un cadru profesional în care pregătirea acestor specialiști să își găsească aplicarea concretă.
Sectorul forestier românesc traversează o perioadă de tranziție în care digitalizarea — prezentă în toate strategiile și documentele de politică publică — trebuie să devină practică zilnică în teren. Drumul de la intenție la implementare se parcurge etapizat, prin efortul conjugat al tuturor actorilor implicați.
„Avem talentul. Provocarea noastră comună este să creăm locurile unde acest talent să prindă rădăcini. Un inginer bine pregătit, căruia sectorul îi oferă context și perspectivă, devine motorul modernizării de care avem cu toții nevoie”, a transmis Ciprian Dumitru Muscă, președintele ASFOR.
Asociația invocă în mod constant modelele europene mature — Finlanda, în nordul continentului, și Austria, în arcul alpin — ca repere de bioeconomie forestieră. Puterea acestor sisteme provine dintr-un element ce poate fi construit și în România: absolventul de silvicultură intră într-o industrie care îl așteaptă cu utilaje pe care le-a studiat, cu sisteme digitale familiare din anii de facultate și cu un parcurs profesional clar. Mințile există; rămâne ca infrastructura și voința instituțională să fie așezate, treptat, la același nivel.
În viziunea ASFOR, măsurile concrete sunt clare: transformarea modernizării utilajelor din capitol de fonduri europene în proiecte realizate; integrarea digitalizării amenajamentelor și a sistemului SUMAL ca instrumente accesibile și utile pentru tânărul specialist; recunoașterea faptului că un specialist care aduce valoare — prin optimizarea consumului de carburant sau prin planificare digitală — reprezintă o investiție, nu o cheltuială. Înainte de toate, sectorul are datoria de a deschide ușa noii generații: prin stagii, mentorat și oferte reale de angajare.
Perspectiva pe termen lung, specifică silviculturii, oferă răbdarea necesară pentru a aștepta pădurea să crească, dar nu justifică amânarea deciziilor care pot fi luate astăzi în privința oamenilor. Cele două dimensiuni — răbdarea față de pădure și hotărârea față de resursa umană — sunt complementare.
ASFOR își reafirmă convingerea că păstrarea tinerilor specialiști în sectorul forestier românesc este realizabilă prin efortul comun al silvicultorilor, forestierilor, mediului universitar și decidenților. Silvicultura rămâne un legământ cu timpul, iar cel mai sigur mod de a-l onora este transmiterea lui mai departe, către o generație pregătită să îl ducă mai departe.
Editorial
Ciprian Dumitru Muscă
08 iunie 2026
