În toamna acestui an, Comisia Europeană va lansa o nouă Strategie pentru Bioeconomie. Nu este un simplu document birocratic – este o declarație de intenție pentru Europa anilor 2030 și 2050. Iar România nu poate rămâne tăcută.
Dacă Europa își dorește o economie bio-bazată, circulară și independentă energetic, atunci pădurile României și industriile forestiere devin o piesă centrală a acestui proiect continental. Întrebarea este: suntem noi, ca țară, pregătiți să ne asumăm acest rol?
Bioeconomia nu este un concept abstract – este ceea ce România face deja de zeci de ani: valorifică resurse regenerabile, produce energie, materiale și locuri de muncă din natură. În satele noastre de munte, bioeconomia nu se scrie în tratate europene, ci se trăiește în fiecare zi. Dar fără politici curajoase și coordonate, riscăm ca această tradiție vie să fie sufocată de importuri, reglementări dezechilibrate și lipsa unor investiții predictibile.
România are resursa, are oamenii, are know-how-ul – dar nu are o strategie națională pentru bioeconomie. De aceea, propunem un cadru politic și economic CU SENS – un instrument de dezvoltare și guvernanță care să fie:
- Coerent, în raport cu legislația națională și obiectivele europene privind decarbonizarea;
- Util, adică aplicabil direct în viața fermierului, a pădurarului și a antreprenorului local;
- Sustenabil, prin folosirea responsabilă a resurselor și stimularea circularității;
- Economic viabil, cu finanțări reale și instrumente de sprijin pentru investiții;
- Național și european, adică integrat în piața unică, dar ancorat în realitățile românești;
- Simplu, clar și predictibil – fără birocrație inutilă și fără suprapuneri legislative.
Zece pași concreți pentru o bioeconomie românească cu adevărat sustenabilă:
- Recunoașterea lemnului ca resursă strategică. România trebuie să includă lemnul și produsele din lemn în strategia națională de securitate economică și energetică.
- Investiții în lanțuri scurte de producție. De la arbore la produs finit, este esențial să dezvoltăm centre regionale de prelucrare a lemnului și biomasei.
- Finanțare pentru IMM-uri forestiere. Fondurile naționale și europene trebuie să ajungă la cei care muncesc efectiv în teren – nu doar la nivelul administrativ.
- Pact național pentru pădurile private. Cei peste 800.000 de proprietari de pădure trebuie sprijiniți real, nu doar sancționați.
- Infrastructură verde pentru transportul lemnului. Drumuri forestiere, puncte de încărcare digitalizate și logistică sustenabilă.
- Educație și formare în meserii verzi. O nouă generație de silvicultori, forestieri, constructori și inovatori trebuie susținută prin învățământ profesional și superior adaptat.
- Reformă legislativă coerentă. Ieșim din logica interdicțiilor și sancțiunilor și construim un cadru de încredere pentru investiții și inovare.
- Centre de excelență pentru materiale bio-bazate. Participare activă în programele UE și crearea unor huburi românești de inovare forestieră.
- Diplomație economică pentru produse bio-bazate. Promovarea internațională a produselor românești prin ambasade, târguri și parteneriate economice.
- O voce unitară la Bruxelles. ASFOR va continua să apere, alături de partenerii europeni, rolul pădurilor gestionate sustenabil în noua economie verde.
Exemple din Europa care pot inspira România
- Finlanda a construit un ecosistem bioeconomic coerent: strategie națională clară, parteneriate reale între guvern, industrie și cercetare, investiții în CLT, biochimicale, textile din lemn. Rezultatul? O economie verde care produce valoare, nu doar promisiuni.
- Austria a introdus achiziții publice verzi prin lege: instituțiile publice sunt obligate să cumpere produse bio-bazate locale. Statul a devenit cel mai important client al bioeconomiei austriece.
- Germania, prin inițiativa Bauen mit Holz, a creat un cadru favorabil pentru construcțiile din lemn: coduri urbanistice flexibile, subvenții pentru clădiri publice, campanii naționale. Lemnul a devenit politică industrială și urbanistică.
România poate face la fel. Nu trebuie să reinventăm roata – trebuie doar să avem curajul să o folosim. Statul trebuie să devină motorul bioeconomiei, nu piedica ei.
România – între potențial și paralizie
Suntem în topul Europei la suprafață forestieră, biodiversitate și diversitate climatică. Avem lemn, biomasă, meșteșug și clustere industriale – de la CLT la mobilă ecologică, de la peleți la energie regenerabilă
România nu pornește de la zero. Ceea ce ne lipsește este un plan coerent și curajul de a spune răspicat: bioeconomia începe cu pădurea. Și nu oricare pădure – ci pădurea bine gospodărită, regenerată și folosită în mod responsabil pentru binele comunității.
Bioeconomia nu este o temă de laborator. Este singura șansă de a transforma satul românesc, industria locală și pădurea într-un sistem care produce valoare, protejează mediul și aduce tinerii înapoi acasă.
Viitorul bioeconomiei europene se va scrie cu lemn. România trebuie să fie autor și beneficiar – nu doar spectator.
Ce ne mai lipsește? Un Guvern care să ne asculte.O Comisie Europeană care să ne sprijine. Și o societate care să înțeleagă că pădurea înseamnă viitor, nu doar lemn.
Editorial
Ciprian-Dumitru Muscă
Președinte ASFOR
21.07.2025
