Lansată în urmă cu trei zile în contextul recunoașterii importanței lemnului în procesul de decarbonizare, noua Strategie Forestieră Europeană nu reușește să recunoască complexitatea și importanța realizării unui echilibru între rolul economic, social și de mediu al pădurilor.

Așa cum arată EOS (Organizația Europeană a Operatorilor Economici din Domeniul Industrializării Lemnului), astăzi  pădurile și produsele forestiere sunt căutate pentru rolul lor de atenuare a schimbărilor climatice. Pădurile captează și sechestrează cantități mari de carbon, iar produsele din lemn sunt tot mai utilizate, înlocuind alte materiale a căror producție generează volume mari de gaze cu efect de seră.

Scenariile și practicile silvice propuse în strategie ar trebui să asigure pe termen mediu și lung funcționarea  bioeconomiei europene. Acest lucru înseamnă utilizarea pe scară tot mai largă a lemnului. De asemenea, trebuie să crească gradul de retenție a carbonului în  păduri, dar acest lucru nu înseamnă renunțarea la recoltarea lemnului, ci creșterea durabilității și maximizarea utilizării lemnului recoltat din păduri.

Noul document al Comisiei Europene nu identifică măsurile adecvate pentru creșterea ofertei de lemn pe piață și nu abordează problema îmbunătățirii competitivității și a condițiilor generale de creștere a bioeconomiei. O strategie eficientă de gestionare durabilă a pădurilor ar trebui să vizeze consolidarea componentei economice în armonie cu angajamentele asumate în plan social și de mediu.

Mulți oameni nu realizează că pentru a avea păduri sănătoase, acestea trebuie îngrijite, iar îngrijire înseamnă și recoltarea lemnului. Proprietarii de păduri au nevoie de venituri pentru plata costurilor continue generate de gestionarea pădurilor: lucrări de prevenire a incendiilor, întreținerea drumurilor și eliminarea speciilor invazive,  acoperirea impozitelor anuale etc. Ei trebuie încurajați să investească o parte din veniturile obținute din vânzarea lemnului în gestionarea durabilă a pădurilor.

Pădurea este asemenea  unei grădini sau unei livezi pe care, dacă nu o îngrijești, se degradează și, în cele din urmă, nu mai asigură la nivelul dorit acele beneficii de mediu, sociale și economice fără de care societatea nu poate să-și atingă  țintele care privesc economia verde, iar o viață prietenoasă cu mediul devine imposibilă.

De asemenea, din document lipsesc analizele privind disponibilitatea viitoare a lemnului și interdependența dintre exploatarea forestieră și celelalte industrii. Strategia nu ar trebui să neglijeze componenta economică a sectorului forestier european, un sector cu o cifră de afaceri anuală de 35 miliarde euro și sute de mii de angajați.

Toate părțile unui arbore sunt utilizate în mod eficient de către industriile forestiere și de prelucrare a lemnului,  rezultând produse simultane cu diferite durate de viață. Astfel, toate produsele pe bază de lemn sunt esențiale pentru o tranziție de succes către o bioeconomie circulară și eliminarea materiilor prime fosile.

Din păcate, documentul propus este unul rigid. Strategia nu se poate aplica unitar în toată Europa. Iar faptul că nu recunoaște existența piețelor locale și nu răspunde nevoilor comunităților locale și specificității acestora, invalidează chiar unele dintre afirmațiile cuprinse în text cu privire la utilizarea în cascadă a lemnului.

Atragem atenția că există diferențe semnificative între statele membre și chiar și între regiuni, iar o aplicare unitară a principiilor din strategie la nivelul UE nu este fezabilă. În acest context, încercările comunității europene de a se îndrepta către o economie verde și un stil de viața în armonie cu natura trebuie să fie bazate pe exemple reale și specifice fiecărei comunități a blocului comunitar.

Ciprian MUSCĂ,

Președinte ASFOR