Industria europeană se află în fața unor provocări majore în ceea ce privește competitivitatea pe piața globală. Barierele birocratice și numărul copleșitor de legi și reglementări impuse de autorități reprezintă obstacole semnificative pentru întreprinderi.
Un raport recent, solicitat de Comisia Europeană fostului premier italian Mario Draghi, intitulat “Viitorul competitivității europene”, subliniază că întreprinderile europene se confruntă cu proceduri complicate și costisitoare impuse de un sistem național fragmentat. Aceste dificultăți descurajează inovatorii să solicite drepturi de proprietate intelectuală (DPI-uri), afectând în mod special companiile tinere, care nu reușesc să valorifice pe deplin avantajele pieței unice europene. În plus, abordarea excesiv de reglementată a Uniunii Europene în domeniul tehnologic inhibă inovația, cu cele aproximativ 100 de legi dedicate tehnologiei și peste 270 de reglementări active în toate statele membre.
O altă problemă majoră este fragmentarea și inconsecvența legislației europene. Un studiu realizat de Business Europe a evidențiat o duplicare a cerințelor în 13 acte legislative europene, scoțând în evidență discrepanțe (29%) și inconsecvențe evidente (11%). Companiile europene suportă o povară suplimentară din cauza transpunerii în legislația națională a normelor europene, având de a face cu legi care impun cerințe și standarde diferite de la un stat la altul.
De asemenea, legislația europeană afectează proporțional companiile mici și mijlocii mai mult decât pe cele mari, fără a exista un cadru clar pentru evaluarea acestor costuri. Aproximativ 80% din programele Comisiei Europene vizează întreprinderile mici și mijlocii, însă jumătate dintre ele sunt focalizate semnificativ pe aceste companii.
Raportul “Viitorul competitivității europene” evidențiază faptul că stocul de reglementări la nivelul Uniunii Europene rămâne ridicat, iar noi reglementări apar cu o viteză mai mare decât în alte economii comparabile. Aceasta generează un mediu de afaceri complex și stânjenitor, încetinind procesul de inovație.
Deși este dificil de realizat comparații directe din cauza diferențelor în sistemele politice și legale, raportul menționează că în ultimele trei mandate ale Congresului american (2019-2024) au fost promulgate circa 3.500 de acte legislative și au fost adoptate aproximativ 2.000 de rezoluții la nivel federal. În contrast, Uniunea Europeană a promulgat un număr și mai mare de acte legislative în aceeași perioadă, fără a avea un cadru comun de evaluare a impactului acestora.
Această situație semnalează o presiune în creștere asupra întreprinderilor europene, care se confruntă cu reglementări din ce în ce mai complexe. Fără un cadru și metodologii clare pentru evaluarea costurilor și beneficiilor, mediul de afaceri devine tot mai complicat.
În lumina acestor constatări, raportul subliniază necesitatea de a reduce “stocul” și “fluxul” de reglementări printr-o agendă de „Reglementare mai bună”. Este esențial să adoptăm măsuri clare pentru a evalua impactul noilor reglementări și pentru a simplifica legislația, astfel încât să stimula competitivitatea și inovația în întreaga Europă.
Pentru a aborda aceste provocări, raportul propune numirea unui nou Vicepreședinte al Comisiei pentru Simplificare, care să aibă responsabilitatea de a reduce complexitatea legislativă, introducând o metodologie clară pentru cuantificarea costului noilor reglementări. Este, de asemenea, esențial să se dezvolte un cadru operațional pentru evaluarea costurilor și beneficiilor legilor noi, implementând o metodologie unică pentru a măsura impactul legislației europene.
Industria europeană se confruntă cu provocări serioase din cauza birocrației și a numărului excesiv de reglementări, ceea ce impune adoptarea de măsuri urgente care să faciliteze mediul de afaceri și inovarea în Europa. Numai printr-o reformă radicală a sistemului de reglementare putem avansa spre un viitor prosper și competitiv pentru toate întreprinderile europene.
Legislația excesivă în domeniul silvic din România
Situația legislativă din domeniul silvic din România este celebră cu cele peste 100 de reglementări (ordine, hotărâri, legi, norme și adrese).
Printre principalele aspecte care indică o legislație excesivă în domeniul silvic din România se numără:
Fragmentarea legislativă: Există o multitudine de legi, ordonanțe și regulamente care reglementează diverse aspecte ale gestionării pădurilor, ceea ce poate duce la interpretări diferite și la dificultăți în aplicare. De exemplu Codul silvic reglementează prevederi din Codul penal și din Legea contravențiilor silvice.
Proceduri complicate: Procesele administrative și procedurile implicate în obținerea autorizațiilor, gestionarea fondului forestier, conservarea biodiversității etc., sunt consumatoare de timp. Un exemplu banal eșecul tuturor proiectelor de împădurire din cauza procedurilor alambicate și complicate.
Lipsa de claritate și coerență: Unele prevederi legale pot să fie vagi sau contradictorii, ceea ce creează confuzie și dificultăți în implementare, cu este cazul avizelor de mediu pentru amenajamentele silvice, o procedură care nici la această dată nu a fost clarificată.
Adaptabilitate redusă: Legislația silvică este rigidă și dificil de adaptat la noile provocări sau schimbări de mediu.
Impactul legislației excesive:
Creșterea costurilor administrative pentru operatorii economici. Un exemplu simplu imposibilitatea comerțului cu amănuntul. Lemnul este singurul produs care poate fi vândut exclusiv din depozit, cu semnal GPS, în condițiile în care avem un deficit clar de lemn de foc în sudul țării, iar programe cum ar fi cel ”rabla pentru sobe” rămâne blocat în continuare.
Reducerea investițiilor private și a inovației în gestionarea durabilă a pădurilor, în România nu există proiecte de dezvoltare sau cercetare private, orice inițiativă de a inova este suprimată porintr-o legislație rigidă concepută la nivelul anilor 60, spre exemplu utilizarea softurilor de măsurare a lemnului nu este recunoscută de legislația românească. Un alt exemplu, celebrul SUMAL nu permite acces la propriile date și exemplele în această zonă pot continua.
Blocaje în implementarea practicilor durabile și eficiente, exemplul drumurilor forestiere căre deservesc proprietăți private și care se află în continuare în administrarea statului generând consturi mari de întreținere și pe alocuri chiar distrugerea completă a acestora.
Pierderi de oportunități de dezvoltare economică și socială, de exemplu resursa de lemn nu este folosită pentru dezvoltarea comunităților locale, de multe ori operatori economici care crează locuri de muncă în zone defavorizate nu reușesc să dezvolte capacități de prelucrare a lemnului pe baza resurselor din zona în care își desfășoară activitatea. Trecerea la lemn fasonat a blocat zone întregi fără a oferi soluții reale de explotare și prelucrare a lemnului.
Este esențial ca autoritățile române să preia modelul european, o comisie a simplificării legislative poate fi o soluție, deși la noi circulă vorba dacă vrei să îngropi o soluție faci o comisie, în cazul de față este posibil să avem rezultate măcar în a ține evidența numărului de reglementări.
Simplificarea și clarificarea legislației silvice este o soluție pentru a promova o gestionare eficientă, durabilă și echilibrată a resurselor forestiere din România cu soluții clare de utilizare a resursei forestiere pentru dezvoltarea comunităților locale.
Ciprian Dumitru MUSCĂ,
Președinte ASFOR
COMUNICAT DE PRESĂ
16.09.2024