Reducerea managementului pădurilor în favoarea creșterii gradului de conservare face ca pădurile negestionate să emită acum mai mult CO2 decât absorb, arată un grup de cercetători și profesori universitari* de la Universitatea de Științe ale Vieții din Tartu, Estonia (EMU).
Referindu-se la Regulamentul privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (LULUCF), aceștia arată că obiectivul stabilit de Comisia Europeană – sectorul trebuie să capteze aceeași cantitate de CO2 pe care o emite – este greu de îndeplinit.
Regulamentul se aplică tuturor utilizărilor terenurilor, inclusiv terenurilor forestiere, terenurilor agricole, pășunilor, zonelor umede (inclusiv turbăriilor), așezărilor și altor tipuri de teren. Totul, biomasa vie supraterană și subterană, materia organică moartă și carbonul din sol este numărat.
Prin urmare, cu cât suprafața de teren agricolă sau forestieră îndepărtată pentru extinderea urbană sau dezvoltarea drumurilor și a căilor ferate este mai mare, cu atât este mai mare sarcina pădurilor să capteze carbon. Singura soluție corectă este plantarea de noi păduri.
Rezervațiile naturale (30,3 la sută din suprafața totală a pădurii, din care 17,5 la sută sunt strict protejate și 12,8 la sută sunt supuse constrângerilor economice) nu pot îndeplini obiectivele noastre climatice și pentru a sechestra carbonul pentru o perioadă lungă de timp. Aceste ecosisteme susțin biodiversitatea – ele nu captează eficient carbonul.
Pădurile tinere și de vârstă mijlocie, în medie, captează mai mult carbon din atmosferă decât pădurile bătrâne. Eliminarea managementului terenurilor forestiere, total sau parțial, din orice motiv, reduce capacitatea pădurilor de a capta dioxidul de carbon, deoarece pe măsură ce pădurile îmbătrânesc, factorul lor de creștere scade, și, o dată cu aceasta, scade eficiența lor de captare a carbonului.
Pădurile vor continua să lupte împotriva schimbărilor climatice atâta timp cât volumul biomasei lor crește. Pe măsură ce pădurile îmbătrânesc, vitalitatea și rezistența la boli scad și, de asemenea, devin mai vulnerabile la o varietate de factori de stres, cum ar fi incendiile, furtunile, seceta, inundațiile, bolile fungice sau atacurile de insecte.
Cercetătorii estonieni arată că creșterea procentului de păduri bătrâne și supraaglomerate în raport cu suprafața totală a pădurii nu este o strategie viabilă pentru îndeplinirea obiectivelor climatice pe termen lung.
O consecință directă a acestor politici de conservare este scăderea cantității de carbon absorbite de industria lemnului. Acest lucru are și efecte economice negative (de exemplu, pierderea valorii adăugate, pierderea ponderii soiurilor cu valoare mai mare, pierderea ocupației proprietarilor de pădure și afectează investițiile în silvicultură).
În concluzie, pentru a îndeplini obiectivele climatice, ar trebui să evităm scoaterea din utilizare a terenurilor forestiere și să continuăm să le gestionăm astfel încât pădurea, ca tampon natural, să-și păstreze capacitatea de a absorbi mai mult carbon decât emite.
Prin Documentul strategic „Românie Verde în zece pași”**, ASFOR a susținut și susține creșterea capacității de administrare a pădurilor românești – de la investiții în tehnologie, la programe de modernizare a infrastructurii de transport a lemnului și accesibilizarea fondului forestier.
În acest sens, reiterăm importanța constituirii „Fondului național pentru investiții în pădure”, prin atragerea sumelor care alimentează Fondul de Mediu, a sumelor reținute prin impozitul pe resursele naturale și a sumelor provenite din valorificarea certificatelor de carbon.
Ciprian Dumitru MUSCĂ,
Președinte ASFOR
COMUNICAT DE PRESĂ
20 OCTOMBRIE 2022
* Marek Metslaid, directorul Institutului de Silvicultură și Inginerie; Ahto Kangur, șeful catedrei de Administrare a Pădurilor și a Terenurilor și Industrii Forestiere; Endla Reintam, prorector de studii; Allan Sims, cercetător senior la Universitatea Estonă de Științe ale Vieții. (https://news.err.ee/1608741910/researchers-unmanaged-forests-now-emit-more-co2-than-they-absorb)
**