Odată cu Boboteaza și Sfântul Ioan, sărbătorile de iarnă s-au încheiat. Începe un nou an de muncă grea pentru noi, cei din sectorul forestier și de prelucrare primară a lemnului. Experiența  ultimilor ani, de când a început războiul din Ucraina, arată că, în ciuda condițiilor complicate în care ne desfășurăm activitatea, rămânem în prima linie a bătăliei pentru a asigura un trai decent familiilor noastre, pentru a asigura existența și dezvoltarea mediului rural, dar și pentru o economie românească mai puternică. Forestierii sunt o breaslă unită, care lucrează coerent și care are capacitatea de a răspunde oricărei provocări. Lemnul românesc, alături de agricultură, zootehnie și turism, rămâne o verigă importantă a finanțării mediului rural din România.

Anul care a trecut nu a fost deloc ușor. Piața lemnului s-a contractat, prețurile la energie și inflația au pus presiune pe fiecare companie. Ratele mari ale dobânzilor și dorința redusă de a investi s-au concretizat într-o cerere scăzută de produse, scădere comparabilă cu cea din anul 2015. În zona legislativului, rămânem în paradigma începută în anul 2014: combaterea tăierilor ilegale, strategii și legi, dar nimic concret care să ajute la buna funcționare a sectorului. Forme, în principiu, fără fond sau cu un fond influențat doar de dorința unei schimbări de imagine care să sune bine în politicile de mediu neancorate în Green Deal-ul european real. Lipsită de perspectivă reală, orice transpunere a unei directive în legislația internă duce blocaje. De exemplu, avizul de mediu al amenajamentelor silvice. Sau noul EUDR, pe care noi îl abordăm cu un ERP (SUMAL) unic în lume prin complexitate și cu rezultate care încă se lasă așteptate. Din păcate, toată această incertitudine este o piatră de moară pentru un sector care, cu o direcție coerentă, realistă, cu sprijin corect, are încă forța să crească atât pădurile României, cât și economia țării.

S-ar putea ca și anul acesta, un an electoral, gândirea rațională să piardă teren în fața gândiri de tip emoțional. Să trăim din nou sub semnul expresiei nefericite „să dăm bine” în loc de „să facem bine”. Mi-aș dori ca viitorii politicieni români să înțeleagă că a face lucrurile bine este o chestiune mai valoroasă, inclusiv din perspectivă electorală.

Dar sectorul nostru trebuie să meargă mai departe. Dacă una din perspectivele contextului internațional este legată de influența în lanț a conflictelor asupra economiilor naționale, cealaltă perspectivă ne este favorabilă. Aceasta ține de faptul că la nivelul Uniunii Europene (și nu numai, în toate statele dezvoltate se întâmplă acest lucru), lemnul devine pivot de susținere a dezvoltării.

Utilitatea lemnului este mai mult decât tradiție. De la leagănul copilului, până la mobila din casă, parchet, uși sau lambriuri – suntem înconjurați de lemn. Lemnul este mult mai mult decât o prezență constantă în viețile noastre.

Știu că, pentru mulți români, lemnul este legătura cu tradiția, acest lucru nu trebuie uitat, ci dimpotrivă trebuie transmis mai departe, pentru a contracara mesaje emoționale care induc ideea distrugerii unei resurse naturale, esențială prin utilizare pentru orice economie. Adevărata distrugere vine din neutilizarea acestei resurse, care, ca orice organism viu, neîngrijit, se distruge și se pierde. Este o resursă importantă a prezentului și este materialul viitorului.

Lemnul este materialul care stă la baza transformărilor decise prin Green Deal. Este ecologic și versatil, iar statele care au această resursă sprijină dezvoltarea sectorului forestier și de prelucrare a lemnului. Peste tot se construiesc case și clădiri înalte, blocuri din lemn. Un exemplu grăitor este ansamblul de clădiri care va găzdui Jocurile Olimpice de la Paris de anul viitor. Este realizat în întregime din lemn.

Dar nu doar în domeniul construcțiilor se schimbă optica. În Franța, două centrale mari de producție de energie pe bază de cărbune au fost trecute pe biomasă. Soluțiile europene atât pentru criza energetică cât și pentru reducerea poluării, se bazează pe folosirea lemnului. De aceea, repet, lemnul este materialul viitorului.

Putem intra în rândul jucătorilor importanți de pe piața lemnului pentru că avem resursă din plin, știm să gospodărim sustenabil pădurile și avem câteva mii de companii care lucrează în sector. Mai mari sau mai mici, aceste companii contribuie la economia României din plin.

Pentru a le dezvolta, este nevoie de investiții și politici publice coerente în acest domeniu. Avem nevoie de echipamente și utilaje, dar avem nevoie și de oameni pregătiți profesional. Avem nevoie de noi normative în construcții, dar avem nevoie și de o densitate mai mare de drumuri forestiere. Și, mai ales, avem nevoie de acces la fonduri pentru dezvoltare.

Pentru prima dată de la Revoluția din decembrie 1989, sectorul forestier românesc, care are cel mai performant sistem de supraveghere și este cel mai controlat din Europa, are acces la un program de finanțare. Prin Planul Național Strategic, avem o alocare de aproape 87 milioane de euro pentru achiziția de utilaje forestiere noi, moderne și mai prietenoase cu mediul. O măsură de sprijin infinit mai mică decât în state ca Franța, Germania, Finlanda, Suedia sau peste Ocean.

Dar este un început! Vom lucra în cadrul ASFOR intens pentru a pregăti firmele din domeniu pentru absorbția rapidă a fondurilor. Vom demonstra astfel că este nevoie de mult mai multe măsuri de sprijin. Vom susține în continuare toate măsurile statului care ne permit dezvoltarea și modernizarea.

Știu că există un reproș general al societății românești la adresa statului, care de multe ori nu înțelege că trebuie să fie partenerul celor care muncesc. Dar statul poate să își înțeleagă această misiune doar dacă și din partea noastră există bună-credință. Noi, cei din ASFOR, ne-am asumat acest parteneriat, am cerut schimbări ale politicilor publice și am lucrat pentru promovarea lucrurilor bune.

În același timp, am arătat greșelile și ezitările, venind mereu cu propuneri concrete și corecte. Vom continua această politică și în 2024, cu fasonat doar din depozit, cu un SUMAL coerent care să se oprească în primul depozit fără a fi mai excesiv decât EUDR-ul european, cu finanțarea sectorului de exploatare, dar și a construcțiilor din lemn și reducerea consumului de lemn pentru încălzire prin modernizarea instalațiilor de încălzire din casele românilor, cu un sistem de sancțiuni simplu și eficient care să-i descurajeze pe cei rău intenționați, dar care să-i protejeze pe cei corecți. Avem nevoie de un parteneriat serios, deschis și bazat pe încredere între industria noastră și statul român.

Și vom continua să fim reprezentanții loiali ai unui sector economic puternic și cu impact direct asupra progresului României. Vom continua să arătăm forța breslei noastre și să lucrăm din greu, așa cum am făcut-o și până acum. Românii și România se pot baza pe sectorul forestier!

Vă doresc un an 2024 rodnic!

Ciprian Dumitru Muscă