Ediția 2022 a Zilei Forestierului s-a încheiat ieri cu premierea de către președintele ASFOR, Ciprian Dumitru Muscă, a elevilor de la Școala din Poiana Stampei din cercul de tradiții „Micii meșteșugari”. Îmbrăcați în costume naționale, cusute în familie, copiii și-au întâmpinat oaspeții cu obiectele din lemn pe care le-au lucrat în ultima perioadă.
O școală model
Până să vă povestim despre micii meșteri, trebuie spus că școala din Poiana Stampei nu e o clădire amărâtă dintr-un loc uitat de lume.
Așa cum toată comuna e curată și bine gospodărită, și școala arată foarte bine.
Mai multe proiecte europene derulate aici au dus la construirea de noi corpuri, de mobilier și tot felul de accesorii și dotări, astfel încât cei care au mai fost pe-aici și au văzut în ce condiții fac carte copiii, s-au minunat.
Pe lângă clădirea principală, lângă școală e și un mic stadion, dar și o sală a sporturilor, cu bazin de înot.
Bazinul a fost construit în 2016 și de atunci copiii din comună fac cursuri de înot și sunt organizate chiar și concursuri. Câte comune din România se pot lăuda cu asta?
În sala sporturilor e loc pentru o mulțime de alte activități: dansuri, arte marțiale, baschet, handbal. Și e mereu ocupată.
Comuna are și o casă de cultură în care se organizează evenimente, o casă tradițională bucovineană – muzeu, utilaje pentru tot felul de lucrări. Totul nou, totul făcut pe fonduri europene, totul rezultat din strânsa colaborare dintre localnici și primar. Primar care e inginerul silvic Viluț Mezdrea.
Revenind la Micii meșteșugari…
Puțin stresați de vizita unor „străini”, copiii din cercul „Micii meșteșugari” își pregătiseră cuminți lucrările.
Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut pirogravate, pe lângă chipuri de sfinți sau biserici, și logo-ul echipei de fotbal Barcelona sau un Ford Mustang. Un amestec simpatic al pasiunilor lor…
Fotbalul e la mare cinste printre puștii din Poiana Stampei și mulți dintre ei visează să fie un Messi, cândva.
Până atunci, își văd de treburi. Ajută familiile la tot felul de munci potrivite cu vârsta lor, merg la biserică, fac parte din echipa de dansuri populare a școlii. O mulțime de activități care îi țin ocupați, ca să nu stea pe telefoane și să devină niște pierde-vară. În Bucovina acest concept nu este agreat, pentru că aici toată lumea muncește. Altfel, cum ar avea această zonă atâta frumusețe, atâta succes?
Faptul că școala are așa de multe „oferte” pentru copii are, desigur, și un rezultat imediat, nu doar unul pe termen lung: în comuna Poiana Stampei nu există noțiunea de abandon școlar. Cu care, așa cum știm, se confruntă mai toate județele.
Viitori avocați, forestieri, militari
Chiar dacă au abia 10 – 12 ani, copiii din Poiana Stampei pe care i-am cunoscut știu de pe-acum ce vor să fie „când vor fi mari”. E interesant că, deși sunt mici, leagă viitoarea lor carieră de un principiu. De exemplu, Samy – adică Danci Petru Samuel – vrea să devină militar, ca să „apere țara”. Altul vrea să devină avocat sau judecător pentru „a face dreptate”, iar altul vrea să lucreze la pădure pentru că „așa au lucrat și tata, și bunicul și unchieșul”.
„Lucrul cu lemnul mă liniștește, mai ales că ascult și muzică în timp ce lucrez. Ascult Queen și în general muzică veche. La noi în familie se lucrează cu lemn… Avem capre și porci, iar bunul a făcut lemnăria pentru cotețe”, ne explică Samuel, care e și copil de altar în biserica din comună.
El a pirogravat și un Ford Mustang, pentru că „îi plac mașinile clasice”. Dar și o biserică maramureșană, pentru că, după tată, are rădăcini în Maramureș.
Atât Samuel, cât și colegii lui merg la diverse târguri din zonă, unde reprezintă comuna și tradițiile ei. Fac pirogravuri „live” la aceste târguri, în timp ce colegele lor încondeiază ouă, țes sau cântă.
De cântat cântă și Luca, la fluier. E cel mai bun la fotbal, dar face și dansuri. Ne-a arătat că a lucrat un raft din lemn pentru bucătărie.
L-am întrebat de cămașa de pe el și ne-a spus că a fost cusută de mătușa, cu mâna ei, în casă. A vorbit pe un ton serios, ca nu cumva să credem că e cumpărată! La fel și ștergarul.
Bogdan lucrează la o casă bucovineană în miniatură, iar Ionuț a făcut o căsuță pentru păsări. A dat-o cu lac, ca să fie frumoasă și să reziste. Cu doamna vor decide unde o vor instala, iar apoi o vor alimenta cu grăunțe, să aibă păsările pădurii hrană pe timp de iarnă.
Ceva mai apropiat de pădure, Cosmin a desenat un arbore și o veveriță, dar și câteva simboluri tradiționale. De pe costumele populare, explică el.
Nimeni nu stă deoparte, nimeni nu stă degeaba. De mici știu că au ceva de făcut și au locul lor în comunitate. Li se insuflă această idee că fără ei, puzzle-ul este incomplet.
Dacă ai un pic de răbdare, afli că viața nu a fost sau nu e mereu roz pentru acești puști. Când și când, o umbră acoperă licărul vioi din ochi. Mama unuia e departe, plecată la muncă. Tată altuia a murit. Un altul e crescut de un tată vitreg… Nu doar activitățile îi pregătesc și îi călesc pentru viața de adult, ci și aceste probleme pe care cumva trebuie să le depășească și să meargă mai departe.
Ivan Daniel Nicolae a pregătit un car cu bușteni… L-am întrebat cine va trage carul? Ne-a spus că un TAF.
O cruce mare, un arbore mare lângă o casă și o altă bucată din lemn cu o icoană a Maicii Domnului stau frumos pregătite să fie pirogravate. Lângă ele, o căciulă din blană de miel… Daniel e un blonduț cuminte. Mama lui e asistent medical voluntar la grădiniță și are grijă și de cei mai mici dintre locuitorii comunei, copilașii de la grădinița cu program prelungit. O cheamă Reveica Ivan și are doi copii, pe care i-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect și dragoste pentru muncă, țară și… Bucovina.
Unul e Daniel, al doilea e deputatul Bogdan Gruia Ivan. Are până acum 63 de inițiative legislative, din care 16 deja sunt legi… Nu s-a dus în Parlament să piardă vremea și să-și facă mama de râs.
Continuarea tradițiilor este prioritatea numărul 1 a doamnei profesor de limba română Dorina Paicu. Ea este cea care îi ține în jurul ei pe copii și coordonează activitățile extrașcolare legate de meșteșuguri.
O bucovineancă hotărâtă, care leagă școala de tot ce se poate: face proiecte, încheie parteneriate cu școli din alte orașe, le arată fetelor cum să coasă, îi ține pe copii aproape de carte și de cutumele locului.
E mândră că are sală de lectură și clase frumoase, dar mai ales e mândră că are răspuns la eforturile ei… Ea însăși încondeiază ouă și e tare iscusită. Un perete de diplome arată că munca ei nu e în zadar. Cine intră în școală vede diplomele. Dar mai întâi vede harta României Mari, chiar la intrare…
Cum sunt într-o zonă cu păduri – Poiana Stampei are peste 4.000 de hectare de fond forestier – toți au o legătură mai mică sau mai mare cu ele. Cei de la Ocolul silvic privat Dorna Candrenilor țin aproape de școală și de copii. Fac an de an plantări, fac drumeții, învață despre arbori, animale, despre viața pădurii și resursele ei. Față de elevii din alte zone, cei din Poiana Stampei știu că nu ai cum să faci coteț la găini dacă nu aduci lemn din pădure…
Și, pentru că tot vorbeam mai devreme de diplome, merită spus că membrii cercului „Micii meșteșugari” au primit de la ASFOR, în ultima zi a evenimentului Ziua Forestierului, diplome pentru munca lor cu lemnul. Și, pentru că sunt, totuși, copii, au primit și câte o cutie cu bomboane de ciocolată.
Ciprian Dumitru Muscă le-a spus să meargă să învețe oriunde vor și ce vor, dar după aceea să vină acasă… Și le-a mai spus să aibă curaj și încredere în ei.
