Colegiul Silvic Brănești este o instituție-simbol, care a dat României cele mai mari nume ale silviculturii. Tot ce înseamnă azi pepiniere și amenajamente au fost făcute de cei care au studiat și apoi au predat aici, la Brănești. Școala a fost înființată prin Decret Regal în 1893, iar primii profesori au fost școliți în Franța, la Nancy, pentru că la noi nu exista nicio formă de educație în silvicultură. Dar despre colegiu și istoria lui vom povesti altă dată. Astăzi vrem să vi-l prezentăm pe director. Mihail Cristescu este un domn pe cât de interesant, pe atât de agreabil. Poartă cu mândrie o pălărie de vânător primită cadou de la colegele lui și comandată din Cehia. Are aplicate un fulg de fazan și o panglică împletită, în culorile păsării.

Iar soneria de la telefon e una vânătorească!

Mihail Cristescu e originar din Olt și i-a plăcut dintotdeauna biologia, materie la care a excelat. A făcut Liceul Silvic la Râmnicu Vâlcea și, în clasa a XII-a s-a calificat la olimpiada de biologie. Trebuia să participe la faza națională, după ce trecuse cu brio de cea pe județ. La vremea aceea, făcea practică în „producție”. Era repartizat la Ocolul Silvic Corabia. Prins cu practica, nu s-a mai dus la olimpiadă…

„Când am venit la școală, profesoara de biologie nu m-a mai primit să dau bacalaureatul. M-a dat afară din clasă. Directorul, săracul, m-a întrebat ce fac, i-am zis că m-a dat afară și mi-a zis să dau la matematică, să nu pierd bacalaureatul. Și am dat la matematică”, povestește azi, râzând, Mihai Cristescu. Era în 1980.

A dat apoi la facultate și a picat. Tehnica culturilor silvice a fost ceva mult prea complex, dar era ce își dorea. Ar fi putut intra primul la biologie, că era „as”, dar nu a vrut. Așa că l-au luat în armată! A făcut armată un an și jumătate… La Geniu Aerodromuri, lângă București.

Grupa de elită

În cele din urmă, a intrat la Facultatea de Silvicultură de la Brașov, dar nu la Zi. La seral erau 25 de locuri și a intrat al 24-lea. Dar a terminat primul.

„Suntem prima promoție de ingineri silvici absolvenți de seral din istoria facultății de silvicultură la Brașov. Noi am făcut armata toți. Și în anul acela au fost 6 locuri la neincorporabili. Și s-a înființat această clasă de seral. Dar am fost o grupă… De elită! Am fost coleg de grupă cu Teodor Țigan (fostul director general al Romsilva, n.red). Dar ca să putem fi studenți la seral trebuia să lucrăm. Prima dată am lucrat la un gater la ieșirea din Săcele. O parte din colegi lucrau la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, o parte la Pepiniera de la Brașov, o altă parte la Institutul de Prelucrare a Lemnului. Am mai lucrat o perioadă, pe un program de 4 ore, la Centrul de fructe de pădure Cristian. După care, eu și câțiva colegi ne-am mutat: făceam coroane de morți. Ne duceam în pădure, recoltam cetină de brad și, pe un suport din papură puneam niște bețe din alun și făceam bombamentul. Pe margine și pe mijloc puneam cetina de brad. Pentru o coroană manopera era 35 de lei. Eram opt colegi, dar lucram doar patru, care eram mai sărăcuți și le făceam norma și celorlalți patru, care erau mai de bani gata. Câștigam pe vremea aia între 4 și 5 mii de lei pe lună! Și salariul era 1.720 de lei”, ne povestește Cristescu din amintirile sale de tinerețe.

Șef de district la Râioasa

După facultate, Mihai Cristescu a devenit șef de district la Ocolul București, districtul Râioasa, după care s-a mutat la Ocolul Brănești. În 1990 a venit aici, la școală. „Nu am vrut să părăsesc silvicultura. Dar așa s-a potrivit, am acceptat o ofertă și am venit”, ne mai spune directorul. A venit așadar la școală acum 32 de ani și a predat inițial cursul de Vânătoare. Acum însă predă mai multe.

„La clasa a IX-a predau Produse nelemnoase (ciuperci, fructe de pădure și vânătoare). La clasa a X-a predau măsurarea și exploatarea lemnului, adică dendrometrie. La clasa a XI-a predau legislație silvică, iar la clasa a XII-a tot vânătoare, inclusiv salmonicultură (pești din apele de munte)”, explică directorul.

După opt ani de profesorat, în 1998 a devenit director. A întrerupt doi ani – 2008 – 2010 – pentru că a devenit inspector general adjunct la Inspectoratul Școlar Ilfov. Apoi a revenit la postul de director, pe care îl ocupă și azi, cu concurs, desigur.

Internat, cantină, parc dendrologic și… lemn pentru drujbe

Nu e ușor să conduci colegiul de la Brănești. Pentru că are aproape 500 de elevi din toate județele din zona de sud a țării. Ba chiar e unul de la Slănic Moldova, ajuns nu se știe de ce tocmai aici. Colegiul are mai multe corpuri de clădiri, dar are și un lac cu chiparoși, are parc dendrologic, cantină, sală de sport, bibliotecă… Ce nu are? Iar directorul Cristescu știe cu ochii închiși fiecare centimetru.

Mare parte din șefii Romsilva au fost elevi ai colegiului. La un moment dat, unul dintre ei a venit în vizită oficială, din postura sa de director general. A întrebat cu ce poate ajuta liceul. Cristescu a cerut o mașină și lemn. Pentru ce lemn? Nu pentru centrală…

„E un concurs de competențe în silvicultură. Erau 5 licee silvice puternice și al 6-lea a venit Brașovul. Eram afiliați la Concursul european. Și erau probe de mânuit ferăstrăul mecanic și probe de recunoaștere a speciilor, de vânat, de dăunători etc. Și trebuia să te antrenezi pe lemn. Suceava și Năsăudul tăiau câte 60 de metri cubi ca să se antreneze și noi tăiam câte 3 metri cubi de tei! Și i-am zis „Dă-mi domne’ și mie niște lemn”. Și s-a ținut de cuvânt și mi-a adus cum i-am cerut, 30 de metri cubi de buștean, de peste 25 în diametru la capătul subțire”. Din sponsorizări s-a descurcat și a dotat școala și cu 10 motoferăstraie profesioniste.

Dar cel mai mult își dorește să facă un laborator de vânătoare. Acum școala e în renovări. Mai multe proiecte pe fonduri europene accesate de Primăria Brănești transformă totul impecabil. Sala unde va fi viitorul laborator de vânătoare e momentan ocupată – au făcut clasă în ea. Dar când se va elibera, va deveni un mic rai vânătoresc! Îi lucesc ochii când vorbește despre asta și își imaginează cum va fi!

Dar nu pune vânătoarea pe primul loc, chiar dacă e clar că e pasiunea lui. Dacă aruncăm o privire în trecut, în toți acești ani, a fost implicat în nenumărate proiecte pentru elevii lui: au făcut paradă de port popular, au lucrat linguri, măști și produse tradiționale, au încondeiat ouă de Paști, au făcut concursuri de fasonatori, de poezie, de cățărat în arbori, de fotografie.

Au participat la forumuri de tot felul, la concursuri de dans de societate, la acțiuni de ecologizare. A organizat excursii – elevii au fost la Romsilva, la muzee, la munte, în păduri, la biserici…

O listă lungă. Nu mai vorbim de examene – admitere, bacalaureat… La fiecare, directorul a fost acolo, s-a implicat, a pus umărul. S-a bucurat, s-a enervat, i-a trecut, a luat-o de la capăt. Zi de zi, de 32 de ani intră pe acea poartă și are încă o mulțime de planuri.