Forestierii sunt în mod real pe cont propriu! Așa cum este nevoie de mâncare, așa este nevoie de oxigenul pădurii și de lemn, cea mai curată, trainică și caldă resursă a oamenilor.
Pentru agricultură și pentru fermieri, întotdeauna s-au găsit soluții de sprijin. Au fost și sunt operaționale programe de finanțare naționale sau europene pentru ca agricultorii sau crescătorii de animale, cei care pun mâncarea pe masă, să producă și să se dezvolte. Nu doar în România, în toate statele UE sectorul agricol este ajutat să fie în piață și să crească. Și e foarte bine că e așa!
Mai mult decât atât, lumea civilizată a generat programe de susținere pentru tot felul de activități, pentru tot felul de firme care au reușit să își arate dorința de a progresa. Fără aceste programe, construirea de autostrăzi, căi ferate, fabrici mai mari sau mai mici ar fi mult mai lentă și mult mai dificilă. Dar iată că politicienii de vârf ai lumii, de la Washington la Bruxelles, au găsit de cuviință să susțină eforturile de dezvoltare și modernizare a companiilor. Și e foarte bine că e așa!
Astăzi lumea este îngrijorată, pe bună dreptate, de efectele schimbărilor climatice. Liderii lumii, aflați la Glasgow, dezbat formulele prin care să avem mai mult oxigen, să stopăm poluarea, dar și să încurajăm construcțiile din lemn, pentru că acestea rețin dioxidul de carbon pentru zeci sau sute ani. Pădurea captează CO2, iar lemnul, folosit cu înțelepciune, îl face prizonier pentru încă o viață. Se încurajează și se susțin împăduririle, dar și folosirea, în condiții de sustenabilitate, a lemnului. Și, din nou, e foarte bine că e așa!
În tot acest context global, este incredibilă lipsa de viziune și de înțelepciune a decidenților din țara noastră. Noi, forestierii, solicităm de mult timp sprijin pentru a dezvolta sectorul, pentru a face exploatările forestiere mai prietenoase cu mediul, pentru a îngriji pădurea așa cum se cuvine și pentru a pune lemn de calitate în piață. Aceste lucruri costă, iar tot ce s-a făcut până acum, s-a făcut doar prin efort propriu, fără niciun sprijin.
Avem nevoie de drumuri forestiere, pentru că avem o densitate de doar 6 metri la hectar, în timp ce media europeană se apropie de 40 de metri. Nu folosesc doar pentru a transporta lemn sau pentru a ajunge la exploatare, ci și pentru ca autospecialele pompierilor să poată ajunge mai ușor, atunci când au loc incendii de pădure, sau în cazul doborâturilor de furtună, ca să putem curăța zonele mai bine, dar și pentru ca românii să se poată plimba mai ușor prin pădure.
Avem nevoie de utilaje forestiere care să polueze mult mai puțin decât utilajele vechi. Există programul Rabla pentru autoturisme și electrocasnice, există programul Rabla pentru tractoare, se oferă discounturi celor care, atunci când cumpără un frigider nou, îl predau cel vechi. Dar un program Rabla pentru utilaje forestiere nu vrea nimeni să aprobe, sau un program prin care să fie susținută achiziția de funiculare…
Toată lumea prețuiește lemnul și pădurea, iar noi, forestierii, suntem cei mai interesați să avem pădure, pentru ca și copiii noștri să se bucure de căldura lemnului. Suntem huliți prea mult și ne pare rău că aceia care scriu împotriva noastră ignoră faptul că laptopul lor stă pe o masă de lemn, sau că legumele din bucătărie au fost tocate pe un blat de lemn.
Noi, cei din ASFOR, facem tot ce ne stă în putere pentru a transparentiza traseul lemnului. Suntem cea mai controlată breaslă din România. Dar și pentru a crește nivelul de transparență este nevoie de investiții, așa cum este nevoie de investiții în parcurile naturale, a căror întreținere costă. Iar exemplele ar putea continua.
Acest text nu este nici pe departe o lamentare. Sectorul nostru contribuie cu 3,5% la PIB-ul României. Breasla noastră numără peste 130.000 de lucrători, iar munca noastră nu este una ușoară. Este o muncă grea, de care beneficiază fiecare român.
Am scris aceste lucruri, pentru că alocările financiare din Planul Național Strategic – Pilonul II al Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ne ocolesc din nou. Priviți fotografia de mai jos și veți vedea singuri că decidenților români nu le pasă de sectorul forestier, deși fiecare dintre ei stă la un birou de lemn.
Ciprian Muscă,
Președinte ASFOR
