Exploatarea forestieră din România este menționată într-un capitol în lucrarea de referință „Istoria științelor Agricole și silvice”, editată de Academia Română. Pentru elaborarea acestei ediții, secția de Științe Agricole și Silvice a Academiei Române a inițiat o colaborare apropiată cu Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești” (ASAS). Sunt șapte capitole distincte, coordonate de membrii Academiei Române și membrii ASAS, fiecare capitol având ca autori cercetători-cadre didactice cu experiență deosebită în tematica pe care o dezvoltă în volum.
Petru Boghean, doctor în științe agricole și silvice și redactor-șef al publicației „Meridiane forestiere”, editată de ASFOR, este autorul capitolului despre exploatarea forestieră.
Trebuie spus că Petru Boghean a ocupat funcția de director științific la Institutul Național al Lemnului în perioada 1971 – 2011, fiind unul dintre cei mai titrați specialiști ai țării în activitatea de cercetare-proiectare în domeniul exploatării și prelucrării primare a lemnului.
„Punerea în valoare a lemnului reprezintă calea direct de pătrundere în intimitatea de viață a pădurii pentru a-i dirija dezvoltarea în sensul dorit, apreciind-o drept componentă biologică de primă importanță din punct de vedere cultural. De reținut că silvicultura românească a ultimelor decenii a încorporat permanent ceva durabil din învățătura oferită de exploatările forestiere”, scrie Petru Boghean. El menționează și rolul fundamental al Institutului de Cercetări și Proiectări pentru Industria Lemnului, devenit, în 1992, Institutul Național al Lemnului: „S-a dovedit a fi promotorul științei și inovării în acest domeniu, atribuindu-se numeroase invenții ce au dus la realizarea de noi produse, proiectarea unei rețele complexe de drumuri forestiere și a celor mai multe fabrici de profil existente și astăzi. Era ordine și disciplină în aceste activități, care în detaliu au oferit mult pentru cee ace trebuie să faci ca să gospodărești durabil o pădure. A fost un mare merit așadar al acelora care, între anii 60 – 70 ai secolului trecut, prin experimente și încercări științifice, au oferit primele certitudini în domeniul studiului lemnului. (…) Știința, componentă a acelei perioade, s-a concretizat în norme, standarde, prescripții, instrucțiuni, toate având girul timpului, multe din ele utilizându-se și astăzi”, se mai arată în capitolul semnat de Petru Boghean.
Marin Drăcea, un vizionar
Din cartea-document a Academiei Române un capitol îi este dedicat și celui considerat „părintele silviculturii românești”, Marin Drăcea. Poate sunt puțini cei care știu astăzi că el a promovat conceptul de silvicultură ecologică, în premieră pe plan european.
De asemenea, este cel care a evidențiat rolul rășinoaselor autohtone și a cercetat pe baze științifice, caracteristicile molidului, stejarului și a altor esențe pentru industrializare. Nu în ultimul rând, lui Marin Drăcea i se datorează introducerea culturii salcâmului și a plopilor euroamericani în zonele nisipoase, precum și realizarea de perdele forestiere pentru combaterea secetei, îndeosebi în Dobrogea și în Bărăgan. Trebuie menționat că Marin Drăcea (1885 – 1958) a devenit membru post – mortem al Academiei Române.
