Directorul Centrului de Pregătire și Perfecționare Profesională în domeniul forestier de la Roznov, inginerul Dănuț Motaș, absolvent al Facultății de Silvicultură de la Brașov în anul 1966, a făcut, pentru forestmania.ro, un „tablou” comparativ: absolvenții de pe vremea domniei sale, și cei de acum.

„Eu am absolvit în 1966, fiind a doua serie cu grupe numeroase. Eram șapte grupe – trei de Silvicultură și 4 de Exploatare forestieră. Și mi se părea mult! Terminam maximum 200 de inși. Or acum termină 500… S-au înființat atâtea! Oamenii aceștia stau cu diploma în buzunar. Vin la mine să facă curs de pădurar. Că pădurarii sunt mai mulți într-un ocol, mai mulți decât ingineri. Și vin să se califice, că nu poți să angajezi decât ce scrie pe diplomă. Acum începe să se „dezumfle”. Sunt înnebunite facultățile, pentru că încep să se desființeze catedre. Și ultimii care au venit vor fi primii care trebuie să plece.

500 de oameni la 6 milioane de hectare de pădure! Eu, când eram șef de ocol, eram doi ingineri și aveam patru tehnicieni foarte buni. Acum la ocol se calcă pe picioare. Când auziți că e criză de forță de muncă, ei se referă la cei care pun mâna pe fierăstrău, nu la stat la birou!

Toți au avut impresia că la pădure curge lapte și miere! Și hai repede să ne calificăm! Unde? La pădure. Treaba asta a mers cât a mers, dar s-a dezumflat. Ai facultate la Brașov, la Suceava, la Oradea, București, Timișoara, Craiova, la Iași fac și ei, în cadrul Agronomiei. Estimez că multe vor dispărea. Sper ca în 10 – 15 ani să se revină la normal. Dar îmi pare rău că vor fi generații care vor fi în umbră.

Eu am avut profesori de mare calibru. Celebri. Tremuram în fața lor. Nu aveam timp de nimic! Eu până în anul patru nu știam câte cinematografe sunt în Brașov. Și treceam zilnic pe lângă două! Aveam curs de la 8 dimineața până la 14.00. Mergeam la masă și apoi la bibliotecă până seara la 23.00. Aveam și bază materială a facultății. Dar aici a fost una dintre carențele învățământului comunist: activitatea practică a fost foarte redusă. Dar de-aia au și introdus stagiile. După ce terminai facultatea, trebuia să stai stagiar doi sau trei ani, în care chipurile îți completai cunoștințele. Dacă nimereai într-un colectiv de oameni care erau preocupați de tehnică, de pregătire, aveai noroc”.

Profesorul Marian Drăgoi, USV Suceava: „Lucrurile s-au făcut tot mai prost în ultimii 20 de ani”

Sunt, într-adevăr, prea mulți absolvenți? Care e situația la nivel universitar? L-am întrebat pe profesorul Marian Drăgoi, de la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare din Suceava.

„Compromiterea învățământului silvic au făcut-o chiar cei din învățământul silvic care au acceptat să joace la două capete, cum se spune. Adică să lucreze la Regia Națională a Pădurilor Romsilva și să fie și profesori la una din facultăți. Ei având ca principală activitate regia. Este exact ca la medicină – un profesor care mai întâi este medic și stă în spital, iar seara se duce la clinica privată. La facultate se duce, dacă se duce, când are timp. În Silvicultură cei care predau nu au neapărat competențe pedagogice. Ei spun că oricine poate preda. Și s-a permanentizat această stare de lucruri. Și lucrurile s-au făcut tot mai prost în ultimii 20 de ani.

Practica asta a dus la deprofesionalizarea învățământului silvic. Și mai e ceva: fiind cadru didactic asociat, nu poți veni cu proiecte de cercetare. Pentru că e angajat la Romsilva, care finanțează, dar și la universitate, care are oferta de proiect. Noi, cei care suntem cadre universitare și atât, suntem interesați de cercetare, ei nu. Și aici suntem într-un punct critic”, explică Marian Drăgoi.

Pe de altă parte, el spune că vom ajunge la o selecție naturală a viitorilor ingineri silvici.

„Slaba pregătire va cerne apele. Pentru că te uiți pe diplomă, vezi de unde vine, și nu îl angajezi. Mă refer la acele facultăți de silvicultură create în interiorul celor de Agronomie. Ei nu și-au dezvoltat o structură academică bazată pe absolvenți de Silvicultură, ci doar pe Agronomie, crezând că poți preda cu cadre asociate. Și angajează cu ora oameni din producție, care să predea. Câțiva specialiști din producție sunt oricând bineveniți, mai ales la programul de masterat,  dar asta nu înseamnă că toate disciplinele de specialitate pot fi predate de practicieni. Bazele se pun la programul de licență, și acolo avem nevoie de cadre titulare, nu asociate”.

Nu avem școală de sortatori

O altă problemă a învățământului silvic este lipsa unei școli de sortatori. „E ca și cum în industria cărnii nu ai avea măcelari”, spune Drăgoi. Dar și aici lucrurile se vor regla.

„Au plecat foarte mulți afară. Acolo au fost foarte multe doborâturi și a fost nevoie de forță de muncă, au avut și încă au ce lucra.  E greu să îi aduci înapoi, dar sunt sigur că firmele de exploatare românești se vor orienta spre profesionalizare. Vorbim despre reglementările impuse prin introducerea SUMAL 2.0, care obligă la transparență. Revin la paralela cu industria cărnii – nu mai ai aceeași producție de salam ca atunci când cumpărai viței la negru. Și atunci ești obligat să te profesionalizezi, să îți tehnicieni de exploatare, să le dai salarii mai bune”, explică universitarul sucevean.

„Le dai salarii mai bune dacă ai producție. Ai producție dacă ai utilaje”

Firmele de exploatare forestieră cunosc această retorică și nici măcar nu o contrazic. Dar au un obstacol.

„Cea mai mare problemă a industriei forestiere din România este lipsa utilajelor. Lucrăm cu utilaje depășite. Marea majoritate au început de la zero, nu au preluat un CPL, ci au avut un tractor agricol pe care și-au instalat un troliu cu care să tragă lemnul.

În acest sector, dacă lucrezi la nivel mic, nu îți permiți să cumperi utilaje, eventual cârpești ce ai. Pentru că nu te ajută nimeni. Când vine vorba despre cei care lucrează în păduri, toți întorc capul. Niciun leu. Nicio finanțare. Neavând utilaje, nu putem face productivitate mare. Deci nu poți plăti oameni la un anumit nivel.

Au plecat foarte mulți și suntem nevoiți să lucrăm cu ce avem. Dar sunt chestiuni care sunt legate”, a explicat, pentru forestmania.ro, Ioan Coșa, administrator de firmă din industria forestieră.