Kronospan produce plăci pe bază de lemn de mai bine de 100 de ani. În România, Kronospan operează două fabrici, una la Brașov și alta la Sebeș. Compania e condusă de Oana Bodea, un CEO aflat mereu în întâlniri de afaceri, în ședințe cu staff-ul său sau … la volan. Ne-a primit seara, la sediul din Sebeș. Și ne-a acordat un interviu în care am vorbit despre Kronospan, dar și despre istorie, orașe și viitorul Europei.
Forestmania: Aveți o fabrică imensă aici, cât un oraș…
Oana Bodea: Da, suntem în locul unde s-a produs prima placă de MDF din România, în 1970. O fabrică făcută cu tehnologie suedeză în plin comunism. Avea, pe vremea lui Ceaușescu, 200 de hectare.
Avem colegi care sunt de mai multe generații aici. Sunt tată și fiu. Sau tatăl, fiul și nepotul care lucrează în fabrică. E o tradiție aici pe partea de lemn și industrie a lemnului. Pe toate văile din jur, către Transalpina, către Sibiu, sub munte, întotdeauna s-a făcut ceva din lemn. Au fost exploatări, s-a făcut cherestea, deci e o tradiție a zonei.
De aceea s-a și ales zona pentru o fabrică.
Forestmania: Știm că ați lucrat în alt domeniu înainte de Kronospan.
Oana Bodea: Da, vin din cu totul alt domeniu. Până să vin la Kronospan, eram sigură că o să fac cercetare, că o să stau in arhive si voi publica carti. Lucru pe care l-am făcut întrucâtva, am o carte publicată. Dar postul pentru care am fost selectată, de manager de Public Relations, mi-a plăcut foarte mult. În timp, am crescut.
Mai întâi am condus doar fabrica de la Brașov, apoi am ajuns să fiu CEO Kronospan in Romania. Îmi place să rezolv lucrurile care apar în fiecare zi. Am parte de colegi foarte buni, care m-au învățat foarte multe lucruri.
Forestmania: Ați pomenit mai devreme ceva despre cercetare. Și știm că ați făcut un doctorat. Despre ce e vorba?
Oana Bodea: Am făcut un doctorat pe istorie modernă. O comparație între mișcările naționale ale popoarelor din Europa Centrală – 1780 – 1848. Și este vorba despre mișcări naționale și elite la români, slovaci, cehi, maghiari. Acesta a fost subiectul pe care l-am abordat.
Forestmania: Un subiect foarte vast… Suntem foarte diferiți?
Oana Bodea: Sunt foarte multe similitudini, dar și foarte multe diferențe. Conceptul de națiune este greu de explicat, din mai multe motive. În anumite țări, Franța de exemplu, statul a creat națiunea. În România nu a fost așa. Națiunea a fost creată de o pătură de intelectuali.
În Transilvania au fost preoți greco-catolici, învățători, profesori români. Ei au lucrat la crearea națiunii, a unei limbi, a unei mitologii. În Cehia, națiunea a fost creată de clasa burgheză. În ciuda faptului că se vorbea limba germană, exista un grup foarte puternic de burghezi, mici întreprinzători, care au creat națiunea cehă. În Slovacia – unde a fost mai complicat, pentru că ei au devenit independenți abia în 1992 – națiunea a fost definită de un grup de intelectuali, ca la noi. Națiunea maghiară a fost definită de nobilime. Nu aveau nici întreprinzători, nici o pătură de intelectuali, dar aveau o nobilime puternică, naționalistă și vizionară.
Apoi urmează această perioadă pe care am studiat-o eu, în care încep să se creeze națiunile. În care toți încearcă să se definească în relație cu altceva. Cehii și slovacii se defineau ca slavi, noi ca latini. Fiecare își căuta identitatea într-o identitate mult mai mare.
Forestmania: Se vorbește mult despre un viitor al comunităților mici, chiar dacă astăzi suntem într-o uniune de state fără granițe.
Oana Bodea: Pentru mine este foarte greu de crezut că noi putem supraviețui – și subliniez acest cuvânt – ca Uniune Europeană fără o mai mare congruență a statelor membre. Pentru că aceste state sunt prea mici ca să facă față, în lumea globală, la ceea ce se întâmplă.
Adică, cum ar putea o comunitate mică cum e România să facă față la ceea ce se întâmplă acum în China sau ce se va întâmpla în Nigeria, care în cativa zeci de ani va avea 300 de milioane de locuitori? Cum se va putea autosusține? Pentru mine este la fel de interesant ce se întâmplă cu Marea Britanie. Au existat în istorie comunități utopice și în Marea Britanie și în Franța sau Germania. O mână de oameni se declarau autonomi. Dar nicio astfel de comunitate nu a supraviețuit. Trendul pe care Europa încearcă să îl introducă acum pentru noi toți este acela că Europa ar trebui să fie autosuficientă. Adică să nu se bazeze atât de mult pe importuri. Dar pentru asta, Europa trebuie să producă, să reducă consumurile care nu sunt necesare și să mergem cu toții spre economie sustenabilă.
Forestmania: Pot oamenii renunța la case de sute de metri pătrați pentru a sta într-o „tiny house”, doar ca să reducă consumul de resurse?
Oana Bodea: În România cred că s-au făcut foarte multe greșeli din acest punct de vedere. Toată lumea a vrut să își facă o casă cât mai mare… Dar noi suferim din cauza asta și aici istoria este o chestiune din care chiar avem de învățat. Românii au fost deposedați de tot ce a însemnat proprietate. Noi, în 1948, eram în proporție de 70 la sută țărani. Și a venit comunismul și a zis: „Tu, bucata asta” – pe care el o știa dintoteauna și față de care avea o legătură profundă – „nu o mai ai, o dai la toată lumea”. Comunitățile au suferit, au fost traumatizate, divizate, s-au creat falii. Mulți au ajuns apoi la oraș, unde li s-a dat… ce li s-a dat, o chestie care era la fel pentru toată lumea. Am ajuns acum, după Revoluție, să ne dorim să „avem”, să posedăm ceva. Suntem tara cu cei mai mulți proprietari. Această memorie colectivă este foarte greu de schimbat.
Sunt oameni care se îndatorează pentru toată viața lor ca să își cumpere un apartament de două camere, când ar putea sta cu chirie sau ar putea să-și facă o chestie micuță la țară, pe care să o îngrijească. Dar nu o fac. Cei foarte tineri însă cred că se vor duce spre altceva, are loc o schimbare de mentalitate. Căsuțe mai mici, aerisite, pe principii eco, minimaliste, cu consum mai mic. Și se vor duce către un alt stil de viață – să nu mai arunce mâncarea, de exemplu. Dar aceste chestiuni se discută la noi de puțin timp. În Vest, ele se discută de 30 de ani.
Forestmania: Dar aceasta pare să fie direcția pe care vrea să meargă lumea modernă.
Oana Bodea: Da. În China de exemplu, se fac apartamente fără bucătării. Pentru că lumea nu va mai găti, ci va comanda. Proiectează o chicinetă în care eventual poți face un ceai. Ei muncesc, nu au timp. În schimb noi, în România… s-au făcut case de sute de metri pătrați. Copiii au plecat și părinții au rămas cu niște mastodonți, case prea mari, pe care nu le mai pot întreține. O să ajungem o țară de demolări…
Forestmania: Și ce soluții ar fi?
Oana Bodea: Ar trebui să facem o planificare urbană corectă. Adică să ne gândim unde vrea să ajungă o comunitate. E limpede că omul nu se va mai uita doar la apartamentul lui cu două camere. Va avea nevoie și de o cafenea și de un spațiu de divertisment un teatru, un cinema, un loc de joacă pentru copii… Un complex.
În foarte multe orașe din România viața se desfășoară în centru. Pentru cei din cartiere e altfel. Dacă ei vor să meargă la un restaurant, de exemplu, trebuie să se ducă în centru. Este o dezvoltare urbană greșită. Trebuie să ai alternativă la centru în cartierul tău. Altfel nu sunt sustenabile acele cartiere. Dacă ai 20 de blocuri, nu poți să ai doar un market. Că oamenii ăia trebuie să facă ceva. Altfel, se revarsă toți în centru, așa cum se întâmplă astăzi. La noi, centrele orașelor sunt foarte aglomerate, foarte poluate.
Forestmania: Spuneți-ne despre cum funcționează compania din Romania.
Oana Bodea: Avem niște linii directoare, dar managementul local ia deciziile. Există o politică a firmei cu niște guideline-uri pe care trebuie sa le respectăm. În multe companii multinaționale, decizia se ia la centru și se implementează local. Noi nu funcționăm așa. Noi ne facem singuri strategiile de vânzare sau de achiziții. Am avantajul că am termene de comparație, la celelalte fabrici, cel puțin pe parte tehnică, pentru a îmbunătăți lucrurile. Pasul important pentru noi în această perioadă este Planul Green New Deal și investiția în zona eco.
În următorii doi ani vom instala panouri fotovoltaice, vom achiziționa camioane electrice sau pe gaz, motostivuitoare electrice, vom înființa platforme pentru colectarea de material lemnos ce poate fi reciclat. O parte din producție o vom face 100 la sută din material reciclat.
Forestmania: În fiecare an în decembrie este deja o tradiție ca Fundatia Kronospan să organizeze o Gală de binefacere. Ce se va întâmpa în acest an?
Oana Bodea: Dată fiind situația cu pandemia, nu credem că este oportun să organizăm un astfel de eveniment. Dar Fundația lucrează și pentru noi este extrem de importantă responsabilitatea socială. A noastră și în general a companiilor. Pentru că în comunitățile unde sunt prezente, companiile mari susțin educația, sănătatea și proiectele locale. Noi facem asta deja de zece ani și o vom face în continuare.
